Poezie
Toaca
1 min lectură·
Mediu
TOACA
De ce ma-nfior cand toaca o aud
si sufletu-mi loveste cu al ei zgomot surd?
Sau ce imi sugereaza cand glasu-i e sonor
si inima-mi sfasie, iar tamplele ma dor?
E zgomot de ciocane, cu care tintuit
Iisus al meu de-osteni pe Cruce-I rastignit
E vuietul multimii, dezlantuita hoarda
Ce striga: “Rastigneste-L!” in chinuri vrand sa-L vada!
E tipat de durere al fibrelor zdrobite
Sub aprige ciocane si cuiele-ascutite,
E plans insangerat al carnii sfasiate
Cand E Dumnezeirea pe Cruce condamnata!
De ce cand aud toaca in mine eu ma frang
si ochii mi se scalda in lacrime si plang?
il vad in gand aievea, intins pe Cruce sus,
Cu trupul scurs de sange pe Domnul Iisus,
Cu ochi-indurerati la mine trist privind...
Ma infior caci mintea mi-o chinuie un gand
Eu stiu ca-n a mea viata pacatuind mereu
Te-am rastignit pe Cruce si eu, Iisuse-al meu!
4 octombrie 2002
002.710
0