Poezie
Cimitirul parasit
1 min lectură·
Mediu
Cimitirul parasit
Tacuti, striviti, de-a lutului povara
Sub cruci stravechi din piatra sau din lemn,
Dorm, cei ce au trait odinioara,
Lasand in urma un mormant, ca semn
Din lupta lor de-o viata, de-al lor rost,
Nimic nu se cunoaste-n cimitir,
Stau linistiti ca si cum n-ar fi fost
De cand li s-a curmat al vietii fir.
Poate-au fost tineri si-au nutrit speranta
Ca au in fata lor un viitor,
Dar cruda moarte le-a curmat viata,
Batandu-si parca joc de visul lor;
Poate au fost copii nevinovati
Crezand ca totu-i joc si veselie
Dar fara veste au fost secerati
Si li s-a stins viata pe vecie;
Poate au fost batrani si garboviti
Inspaimantati de-a anilor povara
Bolnavi si tristi si poate parasiti
De-ai lor copii ce i-au lasat sa moara…
Si-acum tacuti, dorm somnul lor cuminte
Si nimeni nu le stie taina lor;
Doar vantul adiind peste morminte
Spune povestea lor… incetisor.
Mai 2004
013243
0
AI