Cimitirul parasit
Tacuti, striviti, de-a lutului povara
Sub cruci stravechi din piatra sau din lemn,
Dorm, cei ce au trait odinioara,
Lasand in urma un mormant, ca semn
Din lupta lor de-o
Cainta
Maicuta draga, te-am visat amar plangand,
Si printre hohote-mi spuneai,ca te-am uitat,
Ca n-am mai fost la tine de cine stie cand,
Si ca dureri cumplite te tintuiesc la pat !
Erai
Lutul
Tu Doamne Sfinte m-ai creat din lut
Si lutul greu ma trage spre pacat
Caci sufletu-n ispite mi-a cazut
Iar trupul mi-e de patimi intinat.
Ai vrut sa-mi dai aripi sa pot zbura
Spre
Gandurile
Voi ganduri, nevazuti vrajmasi
Ce cugetul mi-l tulburati,
Din care hau ati aparut
Si sufletu-mi incatusati?
Gandul iubirii de argint
Ma chinuie cu-nversunare,
Averi s-adun
Ma veti uita!
Ma veti uita cand voi pleca in vesnicie,
Ma veti uita, ca si cum n-as fi fost,
Veti plange mult o vreme, iar apoi, cine stie?
O sa ganditi ca plansul nu isi mai are
Maria Magdalena
Marie, unde-alergi pe Domnul cautand
in zorii diminetii, amarnic lacrimand?
De ce cauti “Viata” in recele mormant?
Pe Creatorul lumii I-L cauti in pamant?
Priveste-L,
Ce-i vesnicia?
Ma-ntrebi ce-i vesnicia? E traiul nesfarsit
A celor ce in dreapta credinta au murit,
E fericirea celor ce-n Raiul desfatarii
Primesc cununa pentru virtutea infranarii.
Aici
Domnul e in toate
Domnul e-n glas de clopot, prelung,
E-n murmur de ape ce repede curg,
E-n freamat de codri, e-n doina de dor,
E-n cei ce se nasc, ... si-n cei care mor!
Domnul e-n ploaia
Din adancuri
Din adancuri de ape, m-ai scos Doamne, Tu!
De cumplite valuri eram cotropita;
si nu era nimeni sa-mi auda strigatul,
in zadar strigam … si eram istovita!
si m-a cuprins somnul
Troita
La margine de drum trista troita cade,
Si-i ca o pasare cu aripile frante;
Lemnul e innegrit, acoperisu-i cade,
Si, sterse de pe ea sunt chipurile sfinte.
O candela ce-ardea demult,
Calator prin lume
Prin lume calator esti si alergi
Pe drumul care duce-n vesnicie
Depinde doar de tine daca mergi
La chinul infinit sau bucurie.
Prin lume calatoare sunt si eu
Dar pasii
Iarta-ma!
Doamne! Iarta-ma pentru neascultare,
Ca rabdarea ti-am pus-o la grea incercare,
C-am tintit mult prea sus, ti-am cazut mult prea jos
Ca n-am stiut sa-ti cer doar cele de
Avertisment!
Azi noapte-n vis mi-a aparut un inger,
Cu aripi si trup alb de porumbel,
Cu ochi senini precum albastrul cer,
Ce trist zambindu-mi, m-a chemat la el.
M-am dus! Privea dojenitor
Lumanarea
Plapanda silueta
Ce-n noapte luminezi
Cu flacara ta calda
Odaia mi-o veghezi.
Lumina ta curata
Cu palpairi timide,
Alunga umbra noptii,
Ce camera-mi cuprinde.
Pe chipurile
TOACA
De ce ma-nfior cand toaca o aud
si sufletu-mi loveste cu al ei zgomot surd?
Sau ce imi sugereaza cand glasu-i e sonor
si inima-mi sfasie, iar tamplele ma dor?
E zgomot de ciocane, cu
Trezire
Pe langa sfanta “Casa Ta”,
Eu zilnic Doamne am trecut.
Dar sufletu-mi n-a tresarit
Nici inima nu m-a durut.
Nu m-am gandit ca in penumbra
Pe masa Sfantului Altar,
M-astepti in
RL