Troita

Troita La margine de drum trista troita cade, Si-i ca o pasare cu aripile frante; Lemnul e innegrit, acoperisu-i cade, Si, sterse de pe ea sunt chipurile sfinte. O candela ce-ardea demult, acum e sparta, Si nimeni alta noua in locul ei n-a pus, Si in genunchi smerit, azi nimeni nu mai cata La chipul sters de ploi al tristului Iisus. Troita sta de zeci si zeci ani si-asteapta Crestini care sa vina la ea sa o ridice; Dar ei, nesimtitori la crestinesca fapta, Privesc nepasatori, o lasa sa se strice. La ea opreau crestinii care treceau pe cale, Sa-ti spuna-n rugaciuni necazul si durerea, Iar sfintii milostivi la omeneasca jale, Le aduceau in suflet speranta, mangaierea. ……………………………………………. Azi trista e troita la margine de drum Crestini la ea sa vina, zadarnic mai asteapta, Caci sufletul li-e sterp, fara credinta-acum, Si nimeni inspre ea privirea nu-si indreapta Si nu se mai inchina la chipul lui Iisus Ce-i rastignit pe Cruce, lovit de vant si ploi. Si care ii priveste indurerat nespus, Stiind ca vor plati…la Vremea de Apoi! 15 iulie 2002