Ma veti uita!

Ma veti uita! Ma veti uita cand voi pleca in vesnicie, Ma veti uita, ca si cum n-as fi fost, Veti plange mult o vreme, iar apoi, cine stie? O sa ganditi ca plansul nu isi mai are rost! Privesc cu ochii mintii plecarea mea din lume, Durerea despartirii si disperarea mea; Aud iubite glasuri strigandu-ma pe nume, Cand ingerul veni-va cu sine sa ma ia. Voi fi indurerata vazandu-va plangand, stiind ca niciodata nu veti mai fi cu mine, Ca n-o sa va mai strang la pieptul meu nicicand, si ca tristetea n-are cine sa v-o aline, stiu bine ca puteam sa plec in tinerete Cand voi erati micuti si nu abia acum, Ca Domnul mi-a dat zile, s-ajung la caruntenie si ca viata noastra e umbra … vis … si fum! Ma voi gandi la anii de fapte bune goi, De tot ce-am facut rau imi voi reaminti, si sufletu-mi va plange, iar timpul inapoi, Eu n-am sa-l mai pot da, caci prea tarziu va fi. si cat de-nspaimantata voi fi cand voi vedea ingrozitoare duhuri din negrele genune, Cand ingerul veni-va la Domnul sa ma ia, Spre a fi judecata asa cum se cuvine. Voi trece printre vami, biet suflet ingrozit, Vazand acei cumpliti vrajmasi ce ma parasc, Iar ingerul va plange stiind cat am gresit, Sub aripa-I zadarnic vrand sa ma-adapostesc! ………………………………………………………….. Din candela aprinsa sub sfintele icoane, Plutesc lumini si umbre pe chipu-mi inghetat Topindu-se in sfesnic, ard lumanari de ceara, si-aud suspinul vostru cu suflet sfasiat. si-atata dor voi duce cu mine in mormant! si-atat de greu va fi pamantul ce m-apasa! si cat de trist-oi fi ca nu pot c-un cuvant, Durerea sa v-alin la-ntoarcerea acasa! ……………………………………………………. Privesc pe geam si vad ca ziua-i spre amurg, Ca pasarile-si cauta loc pentru-a-nopta; Iar soarele apune si clipele se scurg, Coboara umbra serii … E inserarea mea! Dragilor mei … pentru cand nu voi mai fi ! 8 / 9 ianuarie 2003