Calator prin lume

Calator prin lume Prin lume calator esti si alergi Pe drumul care duce-n vesnicie Depinde doar de tine daca mergi La chinul infinit sau bucurie. Prin lume calatoare sunt si eu Dar pasii m-au purtat pe drum gresit Privesc in urma si ma-ntreb mereu: Cum de la drumul drept m-am ratacit? Cum m-am pierdut in negrele pacate Cand de copil credint-am cunoscut si-ai mei parinti cu multa pietate in dragoste de Domnul m-au crescut? Cum de-am lasat ca sufletu-mi curat Precum e crinul din copilarie Sa-mi fie de pacate intinat Pierzandu-mi calea catre vesnicie? Cand sufletu-mi porni-va calator in zborul lui spre cerul infinit Care-mi va fi rasplata faptelor, Daca din drumul drept m-am ratacit? Eu astazi lupt si-ncerc sa ma ridic Dar lutul greu ma trage spre pamant, si fara Domnul eu nu pot nimic si fara ajutorul Lui cel sfant. in El imi pun speranta sa gasesc Din nou al mantuirii drum curat si niciodata sa nu-l parasesc Sa ma feresc intruna de pacat. Cand pasi-mi obositi vor inceta Calatoria pe acest pamant Poate ca Domnul se va indura Sa ma primeasca-n Raiul Sau cel sfant! 14 feb. 2004