Alexandrina Mateescu

Mă numesc Alexandrina Mateescu, sunt născută în miez de iarnă în satul dintre plopi, prin geamul casei mele în fiece dimineață schițez răsăritul, pe care-l port de la primele poezii în suflet. Cel mai frumos joc al dimineții sunt razele de lumină care alunecă printre gene și înfășură sufletul în cîntul veșnic al începuturilor.

22 poezii, 0 proze

Anna Dzengan

Am publicat în mai multe volume colective, între care: – Almanahul literar Povestea de iarnă (2024), coordonat de Vasile Suhani; – Almanahul literar 1 Aprilie (2025), coordonator Vasile Suhani; – Antologia aniversară La vadul timpului, sclipiri de stele (2025), coordonată de Doina Moritz; – Antologia De dragoste și inimă albastră (Editura eP, București, 2025), coordonată de Roxana Licu; - Antologia ”Lumină din lumină”(2025), coordonată de Mariana Moga. În 2025 am debutat cu volumul de versuri, ”Ploaia care cântă în suflet”, Editura RoTipo, Iași — o carte care adună în paginile ei reflecții, vulnerabilități și freamătul unei lumi interioare în continuă transformare.

2 poezii, 0 proze

Ion Cuzuioc

Ion CUZUIOC BREVIAR BIBLIOGRAFIC La 16 septembrie 1949 În familia intelectualilor Valentina și Pavel Cuzuioc din comuna Țareuca, județul Orhei, s-a născut primul copil-Ion Cuzuioc, viitorul medic și scriitor (urmat de Sergiu, născut în 1953, și Luminița, care vede lumina zilei în 1959). 1956 -1963 Urmează școala de opt ani din satul de baștină. În iarna anului 1962 obține premiul I la un concurs literar dedicat scriitorului rus sovietic Nicolae Ostrovski. 1963-1966 Este elev al școlii №1 din Rezina. În vara anului 1965 Este angajat la secția de dezinfecție profilactică a Centrului de medicină preventivă din Rezina. Ia primele lecții practice de medicină preventivă de la tatăl său Pavel, șef secție la centrul respectiv. 1966 Devine student al facultății de Sanitărie și Igienă a Universității de Stat de Medicină din Chișinău. În vacanța de iarnă (1967) Se întâlnește la Rezina cu foștii învățători și elevii școlii №1, unde își citește poezia ,,Pâine de secară” pe care o...

124 poezii, 0 proze

Andrei Horia Gheorghiu

Am zărit lumină pe Pământ și m-am născut și eu să văd ce mai faceți. Sănătoși? Voinici? Cum o mai duceți cu fericirea? Mulțumesc, nu-mi raspundeți. Nu am timp de răspunsuri. Abia dacă am timp să pun întrebări. Dar îmi place aici. E cald, e frumos, și atâta lumină încât crește iarba. Iar fata aceea, iată, se uită la mine cu sufletul... Nu, dragă, nu te deranja să mă iubești. O cafea neagră voi servi, totuși din mâna ta. Îmi place că tu știi s-o faci amară. [ Marin Sorescu ] site-uri personale: acub.ro websiter.ro nu-brublem.blogspot.com

154 poezii, 0 proze

Dumitru Sava

Conceput pe prispa casei părintești într-o noapte de vară cu lună plină am fost predestinat să fiu “vâslaș pe submarin” ori “lunaticul de pe Terra”. Barza m-a scăpat în ograda unor oameni sărmani care, de atâta trudă, rămăseseră numai suflet. Am fost un copil minune. Pe la șapte ani știam etnologia neamului meu și învățasem războiul din Rusia sub sticla afumată a lămpii, din a cărei palidă lumină tata făcea amfiteatru și teatru de operații militare. Deși, la școală, eram mereu premiant “moșul” venea rar de sărbători. Nu mă vedea! Pentru că ai mei făceau mereu economie la gaz. Ori coșul casei era prea mic. Pe la unsprezece ani încă mă mai țineam de coada vacii și umblam cu sloiurile pe Dâmbovița. Apoi am plecat în cătănie la un liceu militar. Și cătană am rămas. În serviciul lui Ares, Psyhe și episteme! Am fost paznic de aerodrom, profesor de școală înaltă, sfetnic de taină, sol și iarăși paznic… de cărți. Am rostit solemn: ”Vă ordon faceți ca mine!” și “Servesc patria!” Am mâzgălit...

1000 poezii, 0 proze

luminita lumina

3 poezii, 0 proze

carmen virna

Nascuta in Galati si atat;

6 poezii, 0 proze

Catalin-Adrian

2 poezii, 0 proze

alma stancu

1 poezii, 0 proze

Iovița Camelia

Văzînd lumina zilei intr-un oraș plin de flori din partea de vest a României.Trăiesc departe de țara mea,dar văzând că toate străzile duc la Roma,pot spune că sunt aproape.Legătura mea cu poesia e un copil mic ce are nevoie de multă dragoste,e multă dragoste ce simt să exprim.Legătura cu natura,meditând asupra ei,a avut un rol important pentru că eu sunt aicea.Creșterea mea ca și persoană ma ajutat să văd mai departe de tot răul ce ne înconjoară.Trăire interioră puternică,dorința de a mă cunoaște și nu în ultimul rând de a cunoaște persoanele ce sunt aproape de mine.Tot ceea ce am făcut până acuma nu are nimica în comun cu poesia,dar trăind zi după zi până acuma,are totul.Mă consider o personă norocoasă ce reușește să găsească fericirea in lucruri simple.Nu a fost mereu ușor și nu este nici măcar astăzi,mergând împotriva cursului de apă nu va fi niciodată,dar dând iubire fără să se ceară nimica în schimb,se primește iubire.Este mai multă fericire dând că primind.Iubesc animalele având...

6 poezii, 0 proze