"Lumină artificială și lumină naturală. Lacrimile și solitudinea" – 20187 rezultate
0.05 secundeMeilisearchluminita lumina
3 poezii, 0 proze
carmen virna
Nascuta in Galati si atat;
6 poezii, 0 proze
Catalin-Adrian
2 poezii, 0 proze
alma stancu
1 poezii, 0 proze
ICIovița Camelia
Văzînd lumina zilei intr-un oraș plin de flori din partea de vest a României.Trăiesc departe de țara mea,dar văzând că toate străzile duc la Roma,pot spune că sunt aproape.Legătura mea cu poesia e un copil mic ce are nevoie de multă dragoste,e multă dragoste ce simt să exprim.Legătura cu natura,meditând asupra ei,a avut un rol important pentru că eu sunt aicea.Creșterea mea ca și persoană ma ajutat să văd mai departe de tot răul ce ne înconjoară.Trăire interioră puternică,dorința de a mă cunoaște și nu în ultimul rând de a cunoaște persoanele ce sunt aproape de mine.Tot ceea ce am făcut până acuma nu are nimica în comun cu poesia,dar trăind zi după zi până acuma,are totul.Mă consider o personă norocoasă ce reușește să găsească fericirea in lucruri simple.Nu a fost mereu ușor și nu este nici măcar astăzi,mergând împotriva cursului de apă nu va fi niciodată,dar dând iubire fără să se ceară nimica în schimb,se primește iubire.Este mai multă fericire dând că primind.Iubesc animalele având...
6 poezii, 0 proze
CCCamelia C.Petre
Lumina din prima zi a tumultului în care m-a aruncat Dumnezeu m-a orbit dar m-a si fermecat. M-am ridicat și am făcut primii pași prin raiul Pământului, bucurându-mă de fiecare picătură de suflet pe care am întâlnit-o, lăsându-mă escaladată de îngemănările imensităților și ale instantaneelor. Mi-am ridicat privirea iar norii m-au înfășurat în nori. Apoi, strânsă până la durere, am ajuns din nou pe Pământ. Dar acolo nu mai era rai... Și atunci scriu. Scriind, mulțumesc. Mulțumind, cresc. Crescând, iubesc.
15 poezii, 0 proze
MSMihail-Adrian Simion
In lumina autobiografiilor postate, a mea suna astfel: ... :)
41 poezii, 0 proze
AMArdelean Mihaela
Sunt lumina, sunt întunericul…sunt un pas în noroiul morții și al lacrimilor, sunt un pas în noroiul vieții și al zâmbetelor, sunt o sculptură nereușită, pentru că am prins viață atunci când creatorul meu m-a scăpat din ochi, sunt exact ceea ce simt și nu mă ascund decât când îmi doresc să fac asta, pentru că pot să fac orice oricând vreau in a mea lume.
20 poezii, 0 proze
Dragomir Ronita
Am vazut lumina zilei in craiova...primii ochii stralucitori care m-au intampinat au fost ai adevarului..shi acum ashtept sa ii vad pe cei ai mortzii!
5 poezii, 0 proze
AGAndrei Horia Gheorghiu
Am zărit lumină pe Pământ și m-am născut și eu să văd ce mai faceți. Sănătoși? Voinici? Cum o mai duceți cu fericirea? Mulțumesc, nu-mi raspundeți. Nu am timp de răspunsuri. Abia dacă am timp să pun întrebări. Dar îmi place aici. E cald, e frumos, și atâta lumină încât crește iarba. Iar fata aceea, iată, se uită la mine cu sufletul... Nu, dragă, nu te deranja să mă iubești. O cafea neagră voi servi, totuși din mâna ta. Îmi place că tu știi s-o faci amară. [ Marin Sorescu ] site-uri personale: acub.ro websiter.ro nu-brublem.blogspot.com
154 poezii, 0 proze
Lumină artificială și lumină naturală. Lacrimile și solitudinea
de razvan rachieriu
Pentru un bărbat îndrăgostit în zâmbetul ei irizează raiul însă este suficient să vorbească și prostia țâșnește din cavoul limbii în respirația bărbatului cuvintele inepte parcă scormone la rădăcina...
Șeful meu
de mihai nedelcu
Șeful meu este un miracol. Existența sa nu poate fi explicată, nu poate fi negată și în nici un caz ignorată. Ființele umane au evoluat neîncetat sute de mii de ani. Apoi a apărut el. Șeful meu nu se...
propriu-mi carusel (XXI)
de Vali Nițu
Curând se apropie vremea teascului. Culoarea își intră-n drepturi iar melancolia mă trimite pe banca unor amintiri din parcul toamnei. Undeva printre atâtea frunze căzute la picioarele unei zile de...
Noi, elitiștii, și voi cei conduși de noi
de Cristian Petru Balan
Noi ne luptăm să îmblânzim lumina cu vibrările senine ale exorcizării durerilor clonate în umbrele morții. Noi baricadăm viziunile nefavorabile, irelevante, măcinate de coșmaruri ce cauzează...
Scrisoare
de Sorana Petrescu Felicia
De ce de fiecare dată când îți întâlnesc, din nou, glasul, mă răscolește atât de adânc ? Transformându-mi toate suspinele, închipuit resemnate, în lacrimi rebele și împătimite. Refuz să accept faptul...
Zi-le \"La revedere!\"
de Comanescu Catalina
Un vant rece si aspru ii batea in fata veveritei, facand-o sa lacrimeze, exasperand-o, caci ea incerca din rasputeri sa nu planga, in timp ce se uita pentru ultima oara, melancolic, la copacul care...
Vânt înspre apus
de Cezar C. Viziniuck
Undeva, la periferia Botoșaniului, aproape de Cișmea cum cobori dispre Strada Împărat Traian, se află o stradă rău famată, mai degrabă o uliță, cum dealtfel sunt mai toate străzile perferice ale...
peripheral (respiro)
de Petru Teodor
întotdeauna am vrut să fiu un erou și niciodată n-am fost cel ce-am vrut să fiu iar asta doare nespus, o cicatrice ce nu are cum să se vindece dar am uitat cât de erou sunt pentru copiii mei, cât de...
Cartea lui Rafael XVII
de Ionut Acrudoae
XXII Din rămășițele războiului și din voința haosului, se născu Aurora. Era ființa perfectă, alegoria dispersată în mii de celule aleatorii, îngropate adânc în construcția feminină umană numită...
Contratimpul iubirii
de Florentina-Loredana Dalian
Orașul e trist, cu tot cu luminile lui sclipitoare. Am înlocuit lumina taborică cu aceea electrică. Și ni se pare c-ar trebui să fim fericiți. Până și omul de zăpadă știe, până și el pare să...