"Lumânarea" – 8103 rezultate
0.01 secundeMeilisearchIoana Duta
Dar in noaptea cand voi atinge absolutul, Si voi fi chemarea, Ma voi stinge si eu O data cu lumanarea...
5 poezii, 0 proze
IZImants Ziedonis
Imants Ziedonis (May 3, 1933) is a Latvian poet who first rose to fame during the Soviet period of Latvia A fost unul dintre cei mai de seamă poeți letoni, a cărui operă a căutat să descifreze condiția biologică a omului, în căutarea permanentă a raportului dintre individ și univers, dintre persoana sa și tot ceea ce îl înconjoară. A scris poeme în proză, încărcate de zăpezi, de roadele pământului, de ploi, de lumină și de zgomote, alcătuiri materiale pline de misterul existenței și ale spiritului, lăsând însă cititorului dreptul de a interpreta după cuviință mesajul său. Dintre cărțile sale enumerăm: "Nisipul pământului și al visului" "Dinamita iubirii" "Întru în mine însumi" "Epifanii" "Cum arde lumânarea?" "Teză și antiteză" "Tridentul"
3 poezii, 0 proze
Noica Rafail
Parintele Rafail Noica Fiul al marelui filosof român Constantin Noica, părintele Rafail s-a născut în anul 1942. În familie primește o educație creștină sumară (practicarea credinței se reduce doar la mersul la biserică de Paști pentru a aprinde o lumânare). La vârsta de 13 ani pleacă împreună cu mama (era englezoaică) și cu sora lui în Anglia cu scopul primirii unei educații mai alese. Vârsta căutărilor se manifestă și în latura spirituală. La început merge la anglicani însă "atmosfera era foarte sărăcăcioasă, foarte rece, plicticoasă chiar. Nu în sensul că te-ar apuca căscatul în biserică, ci în sensul că nu te hrănea cu nimic" (Celălalt Noica – mărturii ale monahului Rafail, însoțite de câteva cuvinte de folos ale părintelui Symeon, ediție îngrijită de Pr. Eugen Drăgoi și Pr. Ninel Țugui, Editura Anastasia, București, 1994, pag.24). Trece apoi pe la penticostali, congregaționaliști, Armata Salvării etc.; cel mai mult rămâne în cadrul comunității baptiste (un an și jumătate). În...
2 poezii, 0 proze
LBLaura Bran
Din ce in ce mai des ma ratacesc in cautarea ta in cautarea Dumnezeului meu cu o nemernica truda, ma straduiesc sa tes propria mea ruga propriul meu crez. E noapte adanca-n suflet si-n minte noapte de Dumnezeu noaptea propriului "Eu" Ma straduiesc din greu sa gasesc un loc sfant in acest pamant de trup care sunt. As vrea s-aprind o lumanare pentru speranta ce-a murit sa bat clopote pentru fiecare pacat faptuit si sa ma cobor ca-ntr-o incercuire de ape in propriul meu aproape.
6 poezii, 0 proze
RNRafail Noica
Rafail Noica (n. 1942) este un ieromonah ortodox la Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul din Maldon, Essex, Anglia, iar din 1993 sihastru în Munții Apuseni. Este fiul marelui filosof român Constantin Noica. Părintele Rafail Noica s-a născut în anul 1942. În familie primește o educație creștină sumară, practicarea credinței reducîndu-se doar la mersul la biserică de Paști pentru a aprinde o lumânare. La vârsta de 13 ani pleacă împreună cu mama sa (care era englezoaică) și cu sora lui în Anglia, cu scopul primirii unei educații mai alese. Vârsta căutărilor se manifestă și în latura spirituală. La început merge la anglicani însă "atmosfera era foarte sărăcăcioasă, foarte rece, plicticoasă chiar. Nu în sensul că te-ar apuca căscatul în biserică, ci în sensul că nu te hrănea cu nimic". Trece apoi pe la penticostali, congregaționaliști, Armata Salvării etc.; cel mai mult rămâne în cadrul comunității baptiste (un an și jumătate). În protestantism se poticnește în special în textele...
5 poezii, 0 proze
Lucian Lemnareanu
2 poezii, 0 proze
sara constantin
1 poezii, 0 proze
CAcorina addreea
ai cuvinte dulci...ma seduci...crezi ca merge asa..nu conteaza vb ......zimi orike beby...te inping usor in dormitor...stiu ca iti place asa...pas cu pas..eu ma las prinsa in vraja ta...mai putina lumina as vrea..lumanari...duar atingerea ta...toata noaptea voi fi duar a ta...stiu ca asta ai vrea...asta imi place tot ce faci...cu trupul tau ma acoperii.....ai vrea sa ma dezbraci..eu te las sa ma descoperi...te seduc..te alung...stiu ca iti place asa........toata noaptea eu sunt FANTEZIA TA...
2 poezii, 0 proze
Bangau Cristina Simona
hmm... i can be whatever you want me to be... ...ador zilele de toamna tarzii, in care simt ca e ultima zi cu soare care va mai exista... cred ca intr-un final vom ajunge cu totii sa suferim de depresii, degradandu-ne treptat, pentru ca aceea entitate suprema sa poata savura momentul in care ne vom autodistruge prin combustie interna... imi place teatrul de calitate, lectura, intr-o zi in care s-a intrerupt electricitatea din cauza furtunii, la lumina unor lumanari pe cale sa se stinga. imi place sa cred ca exista sfarsitul lumii... lipsit de paradis totusi. as vrea sa pot crede in basme cu creaturi fantastice, in care mai exista o farama de speranta in zambetele schingiuite de caldaramurile mizerabile. cand voi simti prima urma de fericire adimensionala, nedistorsionata, ma voi arunca de pe o stanca, in speranta ca voi reusi sa strang in gheare, nemurirea. pana atunci, iubesc...un nu stiu ce, nedefinibil, pe o margine de banca deformata de imaginea soarelui oglindit in ghetarul pe...
1 poezii, 0 proze
George Vasilievici
„de o vreme înotai într-un zid. azi ai găsit ieșirea, pe partea cealaltă. eram cu tine când mi-a venit în cap asta: Te iubesc, moarte. Eu tot la tine mă întorc. Viața e doar o simplă aventură. Te iubesc, viață. Eu doar cu tine vreau să fiu. Moartea e doar o căsnicie aranjată. ai râs, tu ai fi inversat strofele. fie, le inversez, întoarce tu zidul”. (Mugur Grosu) A murit George, cu îngerii lui cu aripi de lame de ras care fumează pe la spatele lui Dumnezeu și îi aprind lumânări în față. A murit George, cu copil cu ochi bătrâni, care a privit prea mult în interiorul lumii și a scos de acolo urâtele și frumoasele, fără să aleagă. A murit George, petrecut de necredința prietenilor în dispariția sa... în Săptămâna luminată... „Acum aproape patru ani făceam cunoștință cu George Vasilievici. A trebuit să-mi spună atunci cea mai cruntă veste. Că a murit tata... Nu am putut atunci ajunge acasă și am făcut stenciluri cu Tatăl Nostru în neștire, supravegheat de George, Mugur, Miki, Alina......
0 poezii, 0 proze
Lumanarea
de alina dumitrof
Mergeam, cu soarele pe crestet pe strazile late si asfaltate ale orasului meu printre calatori care de multi ani nu se mai cunosc unul pe celalalt; mergeam tinand in maini, ziua, in amiaza mare o...
Lumanarea
de raza de luna
Lumanarea Plapanda silueta Ce-n noapte luminezi Cu flacara ta calda Odaia mi-o veghezi. Lumina ta curata Cu palpairi timide, Alunga umbra noptii, Ce camera-mi cuprinde. Pe chipurile sfinte, Descrii...
Lumânarea
de Diana Rizoiu
Sunt ca o lumânare aprinsă Ce stă în întuneric pe o masă prăfuită Într-un colț uitat de fericire. Flacăra ce-mi stă în loc de suflet Arde speriată și tremurândă. Nimeni nu trece pe lângă mine. Ceara...
Lumânarea
de Monahia Parascheva Avădanei
Lumânarea Toată lumea știe cum arată o lumânare. E subțire, firavă, înăltuță, cu trupul de ceară. Rostul lumânării este să ardă și să lumineze. De aceea, cel mai important lucru pentru o lumânare...
LUMÂNAREA
de Carmen Nicoara
Lumânare cu lumina-ți de Lună lină, De-ar putea, să-ți cânte focul rândunici, Pajiștea albastră ți-ar fi plină De Albă ca Zăpada, de țanțoșii pitici… Îți mesteci molcomă dorințele de foc, Privirea-ți...
Lumânarea
de Bojan Marina
Pe umbra ta se topește o lumânare, firul ei se răsucește odată cu flacăra, ca un suflet chinuit, ca un fir de viață, răsucit în timp- un cuvânt fără sens ce atacă ochii s-ajungă la inimă. Picuri de...
Lumânarea
de Gabriela Frantz
Lumânarea Arzând pe masa vieții, E casa-n sărbătoare, Roșești puțin când vinul Se scurge în pahare În scânteierea-ți vie Se oglindesc castele, Învăluiți de vrajă Ne înălțăm spre ele. Emani dorință-n...
Lumânarea
de Ruse Ion
E farul care luminaeză - Din parafină,ceară, seu - Și de milenii îi ghidează Pe oameni către Dumnezeu. (variantă) : E farul care luminaeză - Din parafină,ceară, seu - Și omenirea o ghidează, Prin...
Lumânarea
de Ghenoiu Steluta
Sunt o lumânare vie împletită-n trup prin har, Mă topesc încet și sigur ca un rug aprins, vivant, Îmi asum prin vene ceara oferită-n dar, prin duh, Și-mi conserv, prin existență, definirea mea în...
Lumânarea din pădure
de Remus Cretan
Precum un vers, eu și cu ea ne-am așezat în mijlocul lumii, să strigăm pentru iubire. Numai acolo se deschid ferestrele care tăinuiesc răsărituri. Pătrunși în frenezie, hrănim o flacără nemuritoare....