Poezie
Lumânarea
1 min lectură·
Mediu
Pe umbra ta se topește
o lumânare,
firul ei se răsucește
odată cu flacăra,
ca un suflet chinuit,
ca un fir de viață,
răsucit în timp-
un cuvânt fără sens
ce atacă ochii s-ajungă
la inimă.
Picuri de ceară curgeau
ca dintr-un ochi infestat
de imaginea Nimicului,
și ruinele inimii-și
desenau pustietatea-n vânt;
pe-un tremurat de flacără
se ridica durerea,
si ochi se topeau,
dar lumânările plângeau,
așteptând să se stingă.
001636
0