Fara titlu
Oglinda tulbure din cuvintele voastre face plonjări pe suprafețe abstracte, purtată ca un tapet de aripi de fluture uscat ea face artă peste sentimente. Am și eu un cuvânt! l-aș spune
Imixtiune vizuală
Cade cerneală de pe soare în laptele ochilor cu vene ruginii de frunze pe verso- aș lăsa toate buzele fără verb și frunzele fără vene- din lacul cerului se-adapă lei albi cu astrul mușcat
Muza nebuniei
Deasupra ochilor tăi soarele sta închis între ghearele unor păsări de fier forjat, lumina era întreruptă și acidă, ca limbile unui șarpe ce vânează clipe. Același lucru înțepa și pe
Fara titlu
Ceva se rupe toamna, când cad frunzele și nimeni nu știe că la capătul unui fir de ceas vieți stau atârnate ca un bob de rouă pe-o pânză de păianjen; am salvat o aripă de muscă, pe
Lumânarea
Pe umbra ta se topește o lumânare, firul ei se răsucește odată cu flacăra, ca un suflet chinuit, ca un fir de viață, răsucit în timp- un cuvânt fără sens ce atacă ochii s-ajungă la
Sculpturi sangvine
Cenușă de nori în aripi de cuvinte îmi trece uneori prin vase sangvine; tu nu ești nici aici, nu esti nici acolo să-mi joci sentimentul unei noi respirații... Pe-un scaun de ceară s-a
Răsad de suflet
Dacă sufletul tău ar avea balcon aș sădi flori albe, care să crească până-n infern și să-și imprime parfumul, scuturându-l. Aș planta trandafiri, roșii,să se răsucească până la cer și din
Cerșetorii
Cerșetorii ploii dorm în gunoaiele artiștilor, ducând mâna la piept ei simt doar carton; apa nu mai curge în chiuvetele actorilor, iar căldura se solidifică sub călcâie de scribi
Cineva
Cineva respiră lângă urechea ta acoperindu-ți inima cu sărutări, cineva doarme ținând la piept mâna ta; dac-ar putea ar deschide totul,să intrii,să simți: sentiment,gând, putere, să te
Vioara mea
Visez o vioară,o vioară ascunsă în flori albastre, mângâiată de vânt, când mâinile toamnei or să cadă, ea va cânta din ce în ce mai alert, iar când acestea se vor topi sub stele ea va râde
Testament
Poate mâine închid un ochi în inima ta, cu gândul am să-l fac țărmul unei mări, iar cu sufletul un lac închis de umbre; adâncurile vor clipi pentru ultima oară și vor fi ultima bătaie de
Un coș de muguri
Așa târziu și-atât de frig parcă-nserarea toacă vise pe-un pat de petale crude; un coș de muguri stă așezat în vitrina tinereții, ca o rochie de mireasă, pe care toamna o îmbracă din
Foc de aripi
Reflux în valurile tăcerii și urmele lor urcă pe talpa ta, ca un trandafir agățător. Mările nopții se tulbură în fereastra acoperișului tău, fiindcă sângele stelelor se-ncheagă în
Transplant de simțuri
Mâna Maicii Domnului urcă pe artera aortă să-mi trateze inima cu parfum subțire, ce se imprimă în sânge; îl simt cum crește, cum începe să curgă și pătrunde adânc, tot mai adânc, îmbrăcând
Bijuterii
Cel mai greu cercel pe care mi-l poartă auzul e-o aripă de liliac, ucis de întuneric. Hai,lasă-mă să te mângâi cu ea pe umăr, să vezi că moartea nu doare... o am în auz,o port să o
