"Le pont" – 20664 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
SRSebastian Reichmann
Sebastian Reichmann s-a născut în 1947 la Galați. Debutează în 1966 în suplimentul "Povestea vorbei" a revistei Ramuri, bucurându-se de aprecierea entuziastă a lui Miron Radu Paraschivescu. În 1967 îi cunoaște pe Gellu și Lygia Naum. Prima sa carte, "Geraldina" (1969), este ținta unor atacuri orchestrate de Scînteia și Scînteia tineretului, dar este recenzată elogios de Ion Negoițescu, Radu Enescu, Ov.S. Crohmălniceanu și alții. După retragerea din librării a celei de-a doua cărți, "Acceptarea inițială" (1971), în urma "tezelor din iulie", emigrează și se stabilește în Franța. Din 1975 scrie numai în franceză, iar în 1977 debutează în acest limbă în revista Editurii Minuit. A publicat cinci cărți în Franța: "Pour un complot mystique" (1982), "Audience captive" (1988), "Balayeur devant sa porte" (2000), "Le Pont Charles de l'Apocalypse" (2003). După decembrie 1989 reîncepe să publice în țară: "Umbletul șopârlei" (1992), "Audiență captivă" (1999), "Podul Charles al Apocalipsei" (2000)....
2 poezii, 0 proze
Jeanne Neis Nabert
Jeanne Neis Nabert, (1883-1969) est un écrivain français du début du XXe siècle. Elle est la fille du Dr. Pierre Nicolas Christian Néis, médecin à Pont-Croix (Finistère) et de Laure VEILHEIN. Elle est née le 5 mars 1883 à Pont-Croix. Ses premières œuvres sont des poèmes : "Humble Moisson" (recueil préfacé par Anatole Le Braz) et "Silences Brisés" qu'elle signe Sijenna. (anagramme approché de son nom). En 1908, son second recueil reçoit le prix Archon Despérouzes de l'Académie française. La même année, elle épouse le philosophe Jean Nabert, 1881-1960 ; ils auront deux enfants (Madeleine et Claude). En 1925, Charles Dullin monte une pièce en trois actes dont l'action se situe à l'Ile de Sein : "La Lame sourde". Jeanne Nabert publie ses écrits de janvier à mars 1926 dans la Grande Revue sous la signature de Jeanne Neis. Elle fait scandale dans les années 1930 avec son livre "Le Cavalier de la mer", prix du premier roman en 19313. En effet, son roman dont l'action se situe à Pont-Croix à...
108 poezii, 0 proze
VSVioleta Savu
Colaborari cu poezie, cronici de carte, prezentari de evenimente cultural-artistice in Ateneu (redactor din 2007), Credinta ortodoxa, Vitraliu, Axioma, Ex Ponto, Cartea, Ziarul de Bacau. Autoare a două volume de versuri. "Refugii in liric" (2004) si "Atocmiri" (2006). Primul l-am publicat din dragostea tatei și sub amenințările minunate ale deosebitului om și poet Dumitru Pricop. Al doilea l-am publicat în primul rând din dragostea surorii mele și în al doilea rând, al unui văr drag. Le mulțumesc acum cu toată dragostea. http://viosavu.ablog.ro/
10 poezii, 0 proze
FMFilippo Tommaso Marinetti
Filippo Tommaso Marinetti s-a născut în 22 decembrie 1876 la Alexandria (Egipt) și a murit la 2 decembrie 1944 la Bellagio. Studiază într-un colegiu francez de iezuiți și-și ia în 1893 baccalauréat ès lettres la Paris. Familia mea se mută la Milano și astfel viitorul inventator al futurismului se înscrie la Facultatea de Drept din Pavia, terminându-și studiile, însă, la Genova în 1899. Debutează în revista „Anthologie-Revue” în 1898 cu poezia „Les Vieux Marins” câștigând un concurs de poezie la Paris. Devenit poet de limba franceză, publică La Conquête des Étoiles (1902), Destruction (1904), La ville charnelle (1908). În 1905 scoate revista internațională Poesia împreună cu Sem Benelli și Vitaliano Ponti, rămânând însă singurul director al revistei începând cu numărul 8. La 20 februarie 1909 publică în „Figaro” la Paris „Manifestul Futurismului”. Trasată „poetica” futuristă, în același an apare drama Poupées électriques și apoi, în 1910, romanul Mafarka le Futuriste și Re...
1 poezii, 0 proze
AMAlexandru Mușina
Alexandru Mușina (n. 1 iulie 1954, Sibiu) este un poet, eseist, publicist și editor român. A absolvit Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov în 1973, și Facultatea de Limbă și Literatură Română a Universității din București în 1978. A lucrat ca profesor de literatură la liceu, iar între 1984 și 1987 a cultivat flori. Este de asemenea doctor în litere la Facultatea de Litere a Universității din București (din 1996) și profesor de Creative Writing, folclor, literatură comparată la Facultatea de Litere a Universității Transilvania din Brașov. Este patron al Editurii Aula din Brașov. Debutează în volumul colectiv de poezii Cinci, la Editura Litera, în 1982, iar individual cu Strada Castelului 104, la Editura Cartea Românească, în 1984. A fost membru la Cenaclului de Luni. Poeme * Strada Castelului 104, Ed. Cartea Românească, 1984; * Lucrurile pe care le-am văzut, (1979-1986), Ed. Cartea Românească, 1992; * Aleea Mimozei nr. 3, Ed. Pontica, 1993; * Tomografia și alte explorări, Ed. Marineasa,...
1 poezii, 0 proze
MCMaurice Carême
Maurice Carême est né le 12 mai 1899 à Wavre, d'un père peintre en bâtiment et d'une mère épicière, il a deux sœurs et deux frères. Il passe son enfance à Wavre. À 19 ans, il écrit ses premiers vers de lois inspirés par une amie d'enfance. Il devient instituteur de métier en 1918, tout en continuant à écrire comptines et poésies. Après une période de futurisme (1928-1932), il revient à une poésie simple à destination de la jeunesse. En 1937, le poète s'installe à Anderlecht (Belgique) où il passera le reste de sa vie. À partir de 1943, il se consacre pleinement à la littérature. Il habitera surtout, avenue Nelly-Melba, une maison dite « La Maison blanche » à Anderlecht, aujourd'hui Musée Maurice Carême. Il meurt le 13 janvier 1978 à 79 ans. Après s'être occupé de La Revue indépendante, Maurice Carême collabore à la revue Anthologie de Georges Linze puis entre à La Revue sincère (1922). Élu « Prince en poésie » au Café Procope à Paris en 1972 - une plaque commémorative apposée sur la...
26 poezii, 0 proze
RGRobert Ganzo
Robert Ganzo (1898 - 1995) est un poète d’origine vénézuélienne d'expression française. Né à Caracas, il passe son adolescence à Bruxelles, puis s'installe à Paris comme bouquiniste, et libraire. Engagé dans les combats de la Résistance, fait prisonnier, il s’évade.La poésie de Robert Ganzo, limpide, superbe, d’une grande pureté formelle, a des allures de viatique tant elle se révèle intense et douce, à la fois luxuriante et cristalline. Elle est tout entière d’évidence, d’envoûtement, sans le moindre hermétisme, vouée à la célébration de la présence humaine, de l’amour et du monde. Le poète Robert Ganzo fut aussi auteur dramatique, archéologue (préhistorien), peintre et marin. Bibliographie 1937-Orénoque 1940-Lespugue 1941-Rivière 1942-Rivière 1947-Langage 1951-Colère 1954-Résurgences Recueils rèunis dans L'Oeuvre poétique éditée chez Gallimard en 1997 « Tes yeux appris aux paysages je les apprends en ce matin immuable à travers les âges et sans doute à jamais atteint. Déjà les mots...
1 poezii, 0 proze
Alice Lemieux-Lévesque
Alice Lemieux-Lévesque était une écrivaine québécoise née à Québec le 23 septembre 1905 et décédée dans la même ville en janvier 1983 à l'âge de 77 ans. Femme poète et journaliste québécoise, elle vécut plus de vingt-huit ans aux États-Unis. Alice Lemieux-Lévesque fit ses études secondaires chez les Ursulines, reçut ensuite une formation d’infirmière au sanatorium Prévost de Montréal et séjourna en Europe (1929-1930). Après son mariage en 1935 avec le poète franco-américain Rosaire Dion-Lévesque, elle s’installa à Nashua, New-Hampshire où elle vécut jusqu’en 1964. Elle publia son premier recueil « Heures effeuillées » à Québec en 1926. Le second recueil, « Poèmes » (Montréal, 1929), lui valut le prix David ex aequo avec Simone Routier, auteur de « L’immortel adolescent ». Grâce à ce prix, elle partit étudier à la Sorbonne en 1930. Cette même année, elle obtint le premier prix de la Société des poètes de Lyon. De retour au Québec, elle collabora à plusieurs périodiques : Revue moderne,...
27 poezii, 0 proze
RGRosemonde Gérard
Naissance à Paris de Louise-Rose-Étiennette Gérard, dite Rosemonde Gérard,le 5 avril 1871. Son parrain était le poète Leconte de Lisle et son tuteur Alexandre Dumas. En 1890, elle épouse le 8 avril 1890, à Paris en l'église Saint-Augustin, Edmond Rostand, poète comme elle. Dodette était son surnom familier. Contrairement à ce qu'on pourrait croire, elle n'avait pas formé son prénom de la rencontre de Rose et d'Edmond : elle s'appelait vraiment Rosemonde de façon prédestinée, et ce prénom lui venait de sa grand-mère, Rosemonde de Valence, fille du comte de Valence et épouse du maréchal Gérard. Dans son ascendance elle comptait la célèbre Mme de Genlis. Son père était le comte Gérard, fils du maréchal. Orpheline de père, elle avait dans son conseil de famille Alexandre Dumas et Leconte de Lisle. Rosemonde Gérard avait donc signé de son vrai nom "Les Pipeaux", parus en 1889. Le jeune ménage venait habiter 107, boulevard Malesherbes et peu après 2, rue Fortuny. C'est là qu'allaient naître...
59 poezii, 0 proze
TBThéodore de Banville
Etienne Jean Baptiste Claude Théodore Faullain de Banville, né le 14 mars 1823 à Moulins (Allier) et mort le 13 mars 1891 à Paris, est un poète, dramaturge et critique français. Célèbre pour les Odes funambulesques et les Exilés, il est surnommé le poète du bonheur. Ami de Victor Hugo, de Charles Baudelaire et de Théophile Gautier, il est considéré dès son vivant comme l’un des plus éminents poètes de son époque. Il a notamment découvert le talent naissant d’Arthur Rimbaud. Banville unit dans son œuvre le romantisme et le parnasse (dont il fut l’un des chefs de file). Il professait un amour exclusif de la beauté et la limpidité universelle de l’acte poétique, s’opposant à la fois à la poésie réaliste et à la dégénérescence du romantisme, face auxquelles il affirmait sa foi en la pureté de la création artistique. Œuvres * 1843, Les Cariatides (recueil de poésie), salué par Charles Baudelaire. * 1846, Les Stalactites (recueil de poésie). * 1856, Odelettes (recueil de poésie) * 1857,...
8 poezii, 0 proze
Sur le pont d\'Avignon
de carmen mihaela visalon
noaptea e ziua întunericului/colcăială pirana/ sublimare/scufundare/dialogul visului orb cu sine însuși/ întorcând la țărm timpul/ dintre faldurile radiale ale rochiilor domnișoarei din Milo L\'on y...
sur le pont d\'avignon
de emilian valeriu pal
îmi doresc o femeie pe care s-o alint mărgelata să aibă o pelerină de piele pălărie cu boruri și un pistol cu nouă țevi să înjure guvernul să tragă la întîmplare în idioții care îmi fură dimineața de...
Pe Podul Avignon
de adrian grauenfels
Sur le pont d\'Avignon Copiii care trec podul Nu vor ajunge niciodata Se spune ca universul se dilata cu viteza luminii , patrata Iar tu te departai de mine fluturind voalul tau elegant ma paraseai...
cu buzunarele ticsite de iluzii
de lucaci sorin
“sur le pont d’Avignon L\'on y danse, l\'on y danse Sur le pont d’Avignon L\'on y danse tout en rond” fredona copilul cu mâinile întinse spre cer ca și cum ar fi uitat acolo un zâmbet răzlet printre...
L\'Émigrant de Landor Road
de Guillaume Apollinaire
Le chapeau a la main il entra du pied droit Chez un tailleur tres chic et fournisseur du roi Ce commerçant venait de couper quelques tetes De mannequins vetus comme il faut qu\'on se vete La foule en...
Dansul ielelor în poiana Montmartre
de carmen mihaela visalon
! Cer loc de trecere ! Ni-cio-da-tăăăăă când plouă ielele poartă chiloți de talgere mai ales la Paris pictorii le văd și înebunesc de plăcere Cu nouă lopețele Cu nouă măturele Cu rochii albe...
Arcul lunii
de holobaca gheorghe
Pe podul dintre ieri și mâine materia nu mai țipă. Au încremenit silabele de jar, nu mai răsar crăiese din tei. Necunoscutul ce pășește cu sandale de vânt pe pavimentul din careuri albe și negre,...
gânditorul de la hamangia via peștera muierii
de Cătălin Al DOAMNEI
aș minți dacă aș spune că sunt supărat acum când ireparabilul s-a produs așteptându-te să te-ntorci la mine cu președintele țării ducând pe umeri uriașe pietre de moară pe care eu nu le-am terminat...
A apărut nr. 4 al revistei franceze de haiku \"Ploc\"
de Virginia Popescu
A apărut nr. 4 al revistei franceze de haiku martie 2009 Îi salutăm pe cei doi români care și-au înscris în acest numar haiku-urile : Maria Tirenescu o prezență mai mult decât cunoscută pe Agonia și...
Sentimentele noastre roată
de Ela Victoria Luca
trăim într-un parc de distracții sentimentele se fac roată râd de noi duios mirate și neîntrebate se prefac vii se dau moarte se-ascund ca-ntr-un labirint de copii oglindă le suntem și nici măcar...