"Focul vanat e gonit de vant" – 8819 rezultate
0.03 secundeMeilisearchlaura
2 poezii, 0 proze
Erdei Sergiu
Am trecut prin focul mocnit al infernului, prin povara indelungata a agoniei si suferinta necrutatoare care cu cruzime si-a infipt pumnalul in inima mea. In aceste poezii mi-am deschis sufletul au reusit sa aduca lumina si caldura in viata mea inconjurata de intuneric si clipe reci. In privinta talentului meu consider ca sunt o piatra neslefuita, nu ma pretind un poet, mai degraba un muritor de rand care vrea sa traga un semnal de alarma privind lumea perversa, insensibila, egoista, superficiala si sadica in care traim. Dupa cum afirma demult apusul mentor "Friedrich Nietzsche":"Nu exista bine si rau, adevarat si fals... iubire si ura ci doar reactii si contrareactii la nevoile personale". Personajul meu se identifica cu societatea actuala, dar totusi sunt in contrast cu ea fiindca m-am nascut in epoca gresita.
16 poezii, 0 proze
nicu brezoianu
destin rătăcitor printre străini suspină locul în țintirim veghează crucea creștinească ca ieri își arde soarele în vârful doabrei focul sunt clipa care curge în cel ce-o să se nască e-mail;pnice13@yahoo.com
126 poezii, 0 proze
Bogdan Mujescu
Nascut in Drobeta Turnu Severin, in 22 ale lui Septemvrie, 1976. Am copilarit langa Tismana, in satul Topesti. Si tot acolo am invatat ce e aerul,focul, apa si pamantul. Scoala am urmat-o in Severin, clasele I-VIII la scoala nr. 2, unde am avut intelepti invatatori ambii parinti, si restul la Scoala de Arta I. St. Paulian, sectia vioara (8 ani) si pian secundar (4 ani). Am urmat si un liceu (Domnul Tudor - Severin - sectia Informatica), sfarsind studiile cu un colegiu de administratie locala si secretariat (Severin-pe langa Universitatea din Craiova). Acum sunt in Timisoara, cautand sa scap de chinul tacerii. Ma exprim cum pot: grafician la slujba, impatimit al slovelor frumoase acasa.
5 poezii, 0 proze
Ion Mihaila
Nu pot scrie atunci când cei din jurul meu îmi smulg stiloul din mână,nu pot scrie nimic pe hârtia pe care prieteni mi-o cer să aprindă focul cu ea....dar scriu și încep să mă simt...
146 poezii, 0 proze
CIOBOTARU MADALINA-PETRONELA
"Dedic aceste poezii tutror celor ce stiu sa iubeasca cu adevarat,celor constienti de puterea iubirii." Pentru ca este adevarat,dragostea adevarata este capabila de orice minune....dragostea poate darama munti,dragostea poate stinge focul si tot ea poate construi o lume divina intr-o lume in care rautatea si cruzimea este stapana aparent absoluta....haideti sa ne faurim fiecare o lume a noastra,o lume in care stapana absoluta sa fie dragostea,gingasia si tandretea!
1 poezii, 0 proze
Gabriela Savitsky
Cu numele administrativ Gabriela Doina Popescu, cu numele secret și drag, Gabriela Savitsky, cu care încearcă împărăția cuvintelor, nu cu intenții neapărat cuceritoare ci, mai degrabă, cu acelea de a o adânci și a o face sonoră. Nu există, cred, întrebare mai chinuitoare pentru omul trăitor pe pământ, sub stelele de la facerea lumii, decât cea asupra rostului propriu. Ce aduce prezența lui, în plus? Ce are de făcut pentru a nu supăra ursitoarele și norocul? Unii își află răspunsul cald și oarecum liniștitor în rutina vieții zilnice în care se așează ca lutul rece în matrița pentru cărămizi crude. Cărămizi care trec prin focul evenimentelor și construiesc, cuminți, zidul omenirii, năzuind să ajungă la cer. Sunt alții mânați de-o dorință stăruitoare și neliniștită. Sunt cei care vor să afle, vor să înțeleagă, vor să-și explice, vor să spună și altora. Sunt cei pe care viața proprie nu-i încape. Fără fals orgoliu ci cu multă umilință, trebuie să recunosc a mă prenumăra printre aceștia....
28 poezii, 0 proze
Alina Grozea
Geamană, de mijloc de zodie. Duală, se spune. Sfâșiată între doua euri, spun eu. Deloc parșivă - sper - contrazicând astfel prejudecățile legate de configurația planetelor. Ingineră - printr-o conjunctură de sfârșit de ani comuniști. Editor cu sufletul, dar si pe salariu. Tristă. Nu pentru ca e inteligent și la modă, ci pentru că nu pot să mă abțin. Cinică - pot să ma abțin, dar nu vreau. Sarcastică. Îmi iese, câteodată, însă e un joc cu focul. Isteață - mai degrabă speculativă, decât spontană. Cu tupeu - nu-mi doresc, deși aș avea nevoie. Orgolioasă - prea mult și prea cu cine nu merită crizele mele de personalitate. Mândră - cât să mă umflu în pene, de multe ori, și să mă simt nedreptățită, de la fel de multe ori. Frumoasă - spun cei care mă iubesc, și stim că iubirea nu stă bine cu vederea. Rea - neintenționat. Răutăcioasă - intenționat. Optimistă - mereu. Pesimistă - de câte ori mă întreabă cineva. Timidă. Punctuală. Luptatoare. Leneșă - la modul boem. Harnică - atât cât să-mi...
14 poezii, 0 proze
SEMENESCU MARIA_ELENA
M-am nascut intr-un inceput de primavara ... Cand natura cauta nuantele de verde pe care sa le puna in frunze si in iarba si in ochii fetelor indragostite ; Cand gazele invatau dansuri noi in ritmuri free style; Cand pe ramurile ciresilor din gradina mea bulgari mari de flori albe isi lasau greutatea pentru a aseza pe fruntea mamei diademe... M-am nascut frematand de dorinta de a reaprinde in oameni focul lui Prometeu, de a sublima esente de suflet lasandu-le pe interfata dintre lumi . Am primit de la ursitoare in dar iubirea si incerc s-o las mostenire...
21 poezii, 0 proze
Zeng Zhuo
S-a nascut in 1922, in localitatea Wuhan din provincia Hubei, China. Si-a luat licenta in 1947, Universitatea Zhongyang, sectia istorie. Incepe sa-si publice poeziile in anul 1934. Dintre culegerile de poezie mai cunoscute ii sunt: "Focul", "Copacul de pe padina muntelui", "Cantecul batranului marinar" etc. Eseurile despre poezie i-au fost adunate sub titlul "Cele doua aripi ale poetului". Una dintre lucrarile sale literare in proza este "Insemnarea unui om care asculta flautul", iar in 1994 i-a vazut lumina tiparului cartea in trei volume "Zeng Zhuo - Opere alese". Este membru al Uniunii Scriitorilor din China si presedinte de onoare al Asociatiei scriitorilor orasului Wuhan.
1 poezii, 0 proze
Focul vanat e gonit de vant
de serghei esenin
(fara titlu) Focul vanat e gonit de vant, zarile-au uitat sa ma mai doara… de iubire-ntaia oara cant, la scandal renunt intaia oara. Am fost crang paraginit pe loc La femei si votca dam navala Nu-mi...
Focul vânăt
de serghei esenin
Focul vânăt e gonit de vânt Zările-au uitat să mă mai doară, De iubire’ntâia oară cânt, La scandal renunț întâia oară. Am fost crâng părăginit pe loc La femei și votcă dam năvală, Nu-mi mai place azi...
Focul vânăt
de serghei esenin
Focul vânăt e gonit de vânt, Zările-au uitat să mă mai doară... De iubire-ntâia oară cânt, La scandal renunț întâia oară. Am fost crâng părăginit pe loc, La femei și vodcă dam năvală. Nu-mi mai place...
Cuvinte
de Untaru Daniela
E prea strâmt printre cuvinte, E prea frig în sensul lor, E prea rece întunericul În care nu pot să mai mor. E un vânt rece afară Și un cuvânt tremură de frig. E rece vocala prin care numele tău il...
Caloian
de Bogdan Nicule
CALOIAN Trecuse războiul. Nu mai rămăsese nimic. Nici măcar apă în cer. Și tăcerea se lovea de secunde din ce în ce mai tare. Moș Marici își trase privirea înapoi, orizontul era prea sărac pentru a...
Balada concursului de la Blois
de François Villon
Lângă fântână mor de-al setei chin, Încins ca focul, clănțănesc din dinți, În țara mea sunt pe meleag străin, La gura sobei, dârdâieli fierbinți, Gol ca un vierme, îmbrăcat în prinț, Cu lacrimi râd,...
Cosmos deteriorat
de Bogdan Nicolae Groza
Explozii de planete se declanseaza-n mine, Vulcanii erup,curge lava, sunt golit... Focul inimii e stins de lava prelinsa-n mine Iar ochii mei, de atatea explozii, au orbit. Apa s-a aprins, ziua e in...
Ovidiu în exil
de Blesneag Stefan Ionut
În exil îl trimisese nemilosul împărat, Dar mai crunt a fost Ovidiu de-a sa muză exilat, Care numai ce-l prinsese sub dezmierdul altei muze Că și începu, geloasa, inspirarea să-i refuze Și-l goni de...
Si doare...
de Mihai Lidia
mda... de-acum te las cu ochii triști... sau nu (ai tăi sau ai mei? ai tăi nu.) nimeni nu va ști – promit! nici cum... nici cât... nici măcar tu... nu mai rămâne decât amintirea parfumului lăsat de...
o seară la marginea orașului
de Dana Banu
aici se termină pământul oamenilor liniștea- o apă neagră învolburată praful se depune încet peste gunoaie cerul- mult prea departe pentru o vreme neputința apoi ninsele și plictisitoarele drumuri...
