Poezie
Cosmos deteriorat
2 min lectură·
Mediu
Explozii de planete se declanseaza-n mine,
Vulcanii erup,curge lava, sunt golit...
Focul inimii e stins de lava prelinsa-n mine
Iar ochii mei, de atatea explozii, au orbit.
Apa s-a aprins, ziua e in bezna.
Frigul s-a topit si-a uitat sa raceasca.
Soarele si-a pierdut razele prin univers
Si gol,si rusinat s-a ascuns.Ca nu mai poate sa incalzeasca.
Nisipul din clepsidra s-a oprit tacut,
Cerul azuriu s-a contopit cu pamantul,
Stelele din cer pe oameni i-au inlocuit...
Luna furioasa s-a certat cu vantul
Explozii dupa explozii,scantei dupa scantei...
Razele soarelui au inghetat de frig si crapa.
Stelele stinse fura lumina de la zei,
Nisipul din clepsidra s-a transfomat in piatra.
Exploziile au incetat si lava nu mai curge.
Vulcanii se retrag tacuti si nesimtiti...
Inima-mi s-a domolit si clipele isi strange.
Iar ochii mei orbi,s-au deschis, plictisiti.
Privesc in jur si observ ca universul s-a schimbat;
Razele soarelui au ajuns la vant.
Apa arde neintrerupt peste focul inghetat,
Ziua rataceste-n noapte, piezandu-si din lumina si avant.
Nisipul din clepsidra este in luna
Clepsidra e umpluta cu cerul azuriu,
Pietrele stau pe cer si fac din stele cununa
Iar corpul meu pluteste printr-un imens pustiu.
In aer zboara cladiri,pasarile-s lipsite de aripi.
Pamantul e patrat si nu se mai roteste.
Oamenii in obiecte usoare s-au transformat
Si vantul imbracat in razele de soare, ii incalzeste.
Soarele, cu suflarea vantului
Dardaie de frig si stranuta,
iar ziua fuge de teama intunericului
Si-n pesteri luminoase sta pitita.
Tot acest cosmos deteriorat s-a produs
Cand spre haos eu m-am dus.
012888
0
BC