Căutare

Scriu de când mă știu, public peste tot; pe unde sunt acceptat. Mulțumesc lui Dumnezeu, pentru harul ce mi l-a dat, nimic nu este mai frumos pe lume, decât închipuirea frumoaselor clipe de fericire și așezarea lor pe hârtie. O floare, și-un pic de nebunie, e tot ce-ți trebuie pe cerul albastru.

529 poezii, 0 proze

Matei Albastru Gavril

Semnături: Matei Gavril, Gavril Matei, Matei Gavril Albastru, Gavril Matei Albastru, Matei Albastru... (n. 3 octombrie 1943, Săliștea Nouă, jud. Cluj - d. 22 mai 2008, București) A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București. Coleg de generație cu Ioan Alexandru și Gheorghe Pituț. A lucrat între anii \'70-\'80 în redacția revistei Luceafărul. În ultima perioadă, era redactor la Editura Academiei Române. A debutat cu versuri în revista „Tribuna” (1962) și, editorial, cu volumul de poezii „Un copil lovește cerul” (1968). Mai este autorul volumelor: „Glorie” (1969), „Pur” (1971); „Împărăția” (1972), „Între floare și fruct” (1974), „Noaptea definitivă” (1978), „Patria libertății” (1979), „Steaua nebunului” (1982), „Povești auzite de la bunicul meu” (1983), „Un spațiu mai curat” (1991), „Pur și alte poezii & alte referințe critice” (2001), „Omnia 60 – Inedit 1” (2003). Unele sunt de poezii, altele de proză.

2 poezii, 0 proze

Dem. Iliescu

Dumitru Iliescu (Dem. Iliescu) Bibliografie: "Piatra cu lilieci" (Buzău, 1931) Colaborări la ziare și reviste: Universul literar și artistic, Floarea de foc, Viața literară, Curentul, Carnet literar, etc. În manuscris: "Ofrandă pentru fata anonimă" Era un entuziast, care, ca mulți alții, s-a angajat în tinerețe în Mișcarea legionară, fiind un idealist iremediabil. Mai întâi ne-a povestit viața lui, anturajul și cele 7 minuni ale Buzăului, din care rețin doar două: Crângul (celebrul parc) și Vulturul Ilie. Apoi, povestea romantică a căsătoriei: ca tânăr avocat, avea 28 de ani și scria câte un articol în presa locală, cu caracter literar. Într-o zi se plimba prin parc și tocmai admira o fetiță care circula cu un caiet în brațe. Când a ajuns în dreptul lui, fata s-a oprit și l-a rugat să-i acorde puțin timp, cerându-i să citească manuscrisul unui roman și să-și dea cu părerea dacă poate fi publicat sau nu. Ulterior s-au căsătorit. Au început persecuțiile politice, care au culminat cu...

1 poezii, 0 proze

Petru ROMOSAN

Tatăl: Samoilă Mama: Floarea Căsătoril cu Adina Kenereș (prozatoare) Absolvent al Liceului George COșbuc din Cluj (1976). Angajat în București la o galerie de artă a Fondului Plastic (1981-1988) Debut cu vss. în rev. "Tribuna" (1972) Debut ed. cu vol. vss. "Ochii lui Homer" (1977, Premiul uniunii Scriitorilor RSR). În sept. 1988 reușește să treacă clandestin granița în UNgaria după o tentaivă eșuată în aug. "M-a ajutat Dumnezeu, altfel nu îmi explic de ce ofițerul de grăniceri care a oprit căruța în care eram i-a cerut actele doar călăuzei mele.[...]" Stabilit din 1988 în Franța, la Paris, unde înființeazăp o galerie de artă. Revine în România în 1998 și întemeiază împreună cu soția sa Ed. Compania. Autor al antologiei "Cele mai frumoase 100 de poezii ale limbii române" (București, 2001). "Ochii lui Homer" - CLuj, 1977 "Comedia literaturii" - București, 1980 "Rosa canina" - București, 1982

12 poezii, 0 proze

Daniel Turcea

Născut în Tîrgu-Jiu la 22 iulie 1945. Absolvent al liceului „Nicolae Balcescu“ din Pitești (1963). Licențiat al Institutului de arhitectură „Ion Mincu“ din București (1968). Moare la 28 martie 1979 la nici 34 de ani. Debut în revista „Amfiteatru“ (1968). Bibliografia: „Entropia“ (Editura Cartea Românească, 1970) „Epifania“(Editura Cartea Românească, 1978) „Epifania“, colecția „Hyperion“(Editura Cartea Românească, 1982) Daniel Turcea este un mare poet creștin, despre care s-a scris mult prea puțin. El reprezintă un model de convertire, dar și de trăire intensă a credinței și a spiritualității creștine la Mănăstirea Cernica, unde și-a petrecut utimii ani din viață. Curajul și demnitatea de care a dat dovadă în fața unei crunte boli care l-a doborât „în floarea vârstei“ arată întregii lumi un creștin care a înțeles în profunzime planul divin și rostul omului pe acest pământ. Creația poetică a lui Daniel Turcea, împletită cu destinul tragic, unic în felul său în literatura noastră,...

33 poezii, 0 proze

George Filip

George Filip s-a născut la Tuzla, judetul Constanta, la 22 martie,1939. Este fiul lui Pandele si al Floarei, strănepoată a marelui poet Octavian Goga. Urmeaza scoala primara în comuna natală, iar liceul l-a continuat la Bucuresti. Datorita atitudinii sale neagreata de „democratia romaneasca” a acelor timpuri si a propagarii genului de poezie „incomoda” a fost judecat public la Turnu Severin si arestat. În 1977, după alti ani de privatiuni si suferinte, s-a înscris pe lista pentru drepturile omului si a cerut protectia Ambasadei americane. In urma aceste actiuni, i s-a intentat un nou proces public, care a avut loc la Tuzla. Si-a facut debutul în România cu 4 volume pe tematici diferite. A parasit tara la 7 ianuarie 1979. Dupa peregrinari in Austria, Germania si Franta se stabileste in Canada. Alegand Montrealul ca oras de resedinta, poetul s-a numărat printre fondatorii Centrului Cultural Român, a fost redactor la ora de radio în limba română, redactor la revista multiculturală...

20 poezii, 0 proze

dascalu alexandra

Ce s-ar face lumea fara cuvinte, caci ele inseamna si ce nu inseamna, vorbesc, chiar daca nu au glas si, mai ales, nu cunosc varsta, raman in timp si in inimile oamenilor! Cand aveam 11 ani, am inceput sa astern cuvinte impletite in versuri si in urma condeiului a aparut prima mea poezie. Scriam atunci despre un lucru care mi-a tulburat copilaria… O persoana foarte draga mie pleca dintre cei vii la doar 11 ani. Sufletul imi era gol… Nu intelegeam de ce un copil ce inca nu gustase din bucuriile vietii trebuia sa moara!Si singurul mod in care puteam sa-mi manifest durerea si zbuciumul sufletesc a fost scriind versuri:„Cand floarea~florilor s-a stins/Cazut-a inc-o stea/Afland si iarna cea cu parul nins/A lacrimat si ea./Cand floarea~florilor s-a stins/Cocorii au strigat/Plangand departe au zburat/Spre cerul innorat si-ntins. ” [„Floarea-Florilor” ] Mai trebuia lucrat la elementele de versificatie, insa Dumnezeu mi-a dat talentul si imaginatia necesare pentru ca, putin mai tarziu, sa...

30 poezii, 0 proze

O floare

1 poezii, 0 proze

Marilena Buzle

Sunt doar o blândă adiere de vânt și o lacrimă caldă.

1 poezii, 0 proze

Floare de cer

de Constantin Gabriel Obreja

Cerne vântul din stele prin pletele visului meu. Doarme vulturul falnic, pe muntele Lui Dumnezeu. Din marea adîncă eu caut clipa amintirilor mele, Noaptea ploioasă pleacă, să vină raze din stele. Te...

Floare de iris

de Diana Mitrut

Într-o zi alergam printre nori Și-am prins cu gândul Două secunde de ceară Din care mi-am topit... Lumina de la capătul patului. Ochii au învațat să vadă Inima a învațat să bată. Spirite de șoapte...

Floare de lotus

de Emil Iliescu

Floare de lotus - Dă-mi mâna, Hua, îi spuse Minyong, tinerei, ce abia avea curajul să privească spre prăpastia ce se întindea la câțiva pași de ei. Nu-ți fie teamă, ești cu mine, cascada asta mă...

ProzăAtelier

A șasea pseudoglossă naivă a unui anonim în care constată că viața îi este plină de primedii pe care trebuie să le treacă pentru a fi mai aproape de cer și pe care o citește confesional părintelui P

de George Nica

Ești născut să-nfrunți primejdii în urcarea către cer, Ce-ar fi viața fără ele,doar o luptă ne-ncepută, Prin capcanele întinse ești un simplu pasager Pentru tine viața este o puternică redută. Te-ai...

Cântec de inimă păzită

de Rotaru Mircea

Inima mea Floare de spin păzită de cer pe colină, Inima mea Floare violet În brațele soarelui. Să nu te-apropii de inima mea, Decât ca un cântec sau o suflare de vânt. Inima mea Floare singură păzită...

De ce?

de Daniel Puia-Dumitrescu

De ce e-atâta primăvară de când mi-ești mugur floare de iarbă proaspăt înfrunzită copacilor melancolie de greier înghețată într-un pahar cu iarnă surâsul binedispus al pietrei dându-ne binețe De ce...

exerciții de sinceritate – îmi place să mă joc

de Mihaela Popa

oamenii care se așază în noi mă sperie eu sunt copilul care încă se miră de câte o floare de câte o frunză așezată altfel pe câte un ram în care-mi agăț speranțele mai aproape de cer doar un gând să...

rădăcină și floare

de Vali Nițu

încă nu am curajul să-ți ofer o floare de colț e singuratică asemenea mie și cățărată acolo sus are un nume ce nu și-l poate schimba și propria-i opțiune rămasă înălțimea încă nu am puterea să strig...

Săgetată de noapte

de simona lazar

Săgetată de noapte Iată ! îți aduc ție ofrandă carnea aceasta vinovată și tandră și sfintele ei desfătări sub mâinile tale și sângele-mi viu risipind pe altare de cerească zăpadă roșii lui trandafiri...

Ani de liceu

de Andrei Catalin Frincu

Ani de liceu Ani de liceu, foi de hârtie îmbibate de cerneală trecătoare Ani de liceu, cărbuni încinºi ce emană caractere puternice, năzbâtii viscerale ºi luminozităþi subtile. Vreau...