"Femeia goală" – 20104 rezultate
0.03 secundeMeilisearchBarbu Ștefănescu Delavrancea
Barbu Ștefănescu Delavrancea (n. 11 aprilie 1858, București; † 29 aprilie 1918, Iași) a fost un scriitor, orator și avocat român, Membru al Academiei Române și primar al Capitalei. Este tatăl pianistei și scriitoarei Cella Delavrancea, precum și al arhitectei Henrieta (Riri) Delavrancea, una dintre primele femei-arhitect din România. S-a născut la 11 aprilie 1858, în mahalaua Delea-Nouă, din bariera Vergului, București, mezinul unei familii modeste. Tatăl, Ștefan „căruță-goală“, pe numele adevărat Ștefan Tudorică Albu, era coborâtor din familia unor ciobani vrânceni, „strămutat în marginea Bucureștilor, în căutarea unei munci mai rodnice“, devenind căruțaș de grâne pe traseul București-Giurgiu și „staroste al cărăușilor din barieră“. Tatăl lui Delavrancea a fost împroprietărit la Sohatu-Ilfov, ca urmare a legii rurale elaborate de Cuza-Vodă și M. Kogălniceanu: „Eu nu pot să uit că sunt copilul țăranului clăcaș împropietărit la '64 ... Străbunii mei se pierd în haosul iobagilor,...
7 poezii, 0 proze
Tudor Negoescu
Debut absolut: -în presa scrisă: revista Ramuri, nr.1/1998, girat de poetul Gabriel Chifu; -editorial: un grupaj de versuri în volumul antologic La început a fost Cuvântul…, al Societății Scriitorilor Olteni ( 2001). Cărți publicate: Arheologie în necunoscut, versuri, Editura SITECH, Craiova, 2001  Premianții ratării, versuri, Editura MJM, Craiova, 2003. Ecouri în presă: Virgil Dumitrescu, Bucur Demetrian, Constantin M. Popa, Nicolae Coande, Dan Bogdan Hanu, Marian Drăghici, Paul Aretzu, Marian Barbu, Anton Jurebie, Petre Ciobanu, Miron Țic, Valeria Manta Tăicuțu. Colaborări în presă: Ramuri, Cuvântul Libertății, Mozaicul, Flacăra, Ediție Specială, Rațiunea, Gazeta de Sud, Convorbiri Literare, Arca lui Noe, Mileniu, Logos, Femeia ortodoxă, Paradoxism Journal (SUA), Clipa (SUA), Respiro (SUA), Poezia, Observator (Germania), Ziua literară, Lamura, Datina, Columna, Vatra, Poesis, Terra Nova (Canada), Tribuna, Scrisul Românesc, Supliment Galateea (Germania), Autograf MJM,...
92 poezii, 0 proze
daniel gavrila
Genul de om care nu are timp sa isi cumpere un ceas, atetia la detalii fiind catalogata ca schizofrenica. Imi place sa gatesc, normal, sa iubesc, sa fiu ascultat oricand, sa stralucesc de inteligenta, sa ma las sa pierd, sa ma joc, sa sochez, sa distrug pentru a cladii din nou, sa gandesc miliardic, sa ma pun la mintea motanului meu Zino, sa discut, sa sustin puncte de vedere din ipostaze care nu ma caracterizeaza. Nu-mi place, de mine cand vreau sa schimb lumea, de lume cand vrea sa imi schimbe lumea, cand lumea pe care o vreau e reala, cand oamenii devin materiale, cand suntem suparati, cand ma simt frustrat (foarte rar), cand s-a imbatat partenerul de pahar...Big Brother, Andreea Oricare, Mihaela la fel, de fapt TV-ul, urasc stirile fabricate, hainele de gala pentru femei, femeiele care le poarta, stapanii de caini de bloc, mancarea cu vegeta, muzica de azi, sefii vorbareti, Daciile, bomboanele agricole, evlavia, erezia ...
1 poezii, 0 proze
Ioan Nenițescu
S-a născut la 11 Aprilie 1854, în orașul Galați. Fiu de manufacturier, și-a început școala comercială la Galați, dar a terminat liceul la Iași, apoi a frecventat cursurile Facultății de litere. După Războiul de independență a plecat la Berlin, unde a urmat Filosofia. Și-a dat doctoratul tot în Germania la Leipzig (1887). Moare la 23 Februarie 1901 în timpul unei călători la Buzău cu trenul și a fost inmormântat la București. Poezii Flori de primăvara (Berlin, 1880; Editia a II-a, București, 1889) Șoimii de la Războieni (poem în 9 cânturi, București, 1882) Pui de lei (București, 1891) Pui de lei Țara mea Moartea lui Decebal Voința neamului Tatăl nostru în câteva istorioare pe înțelesul tuturor (Buc., 1894) De la românii din Turcia europeană (studiu etnic și statistic asupra aromânilor, București, 1895) Poezii (București, 1911) Teatru Radu de la Afumați (dramă istorică în 5 acte, București, 1897) O singură iubire Două femei Vlad Țepeș Mihai Viteazul
1 poezii, 0 proze
Eugen Ștefănescu-Est
Eugen Ștefănescu-Est s-a născut în Craiova, în 2 martie 1881, fiul maestrului de muzică Gh. Ștefănescu și al Eufrosinei Negoescu. Școala primară și liceul la Ploiești, apoi la București, la liceul "Sf. Sava". Câteva clase le urmează și în particular. Licențiat în drept, în 1904. Magistrat în Teleorman și Dolj, între 1906-1909. Apoi avocat, înscris în baroul de Prahova (1910), transferat în baroul de Ilfov (1923). Portărel-șef la tribunalul Buzău (1931), Brașov (1933), Alba (1934). Demisionat la 17 sep. 1934. De prin 1952 și-a pierdut total vederea, iar absența sa din viața literară a făcut pe mulți să-l considere mort. Scriitorul a încetat din viață la vârsta de 99 de ani, la 2 martie 1980, fiind înmormântat în ziua de 5 martie la Cimitirul „Eternitatea” din Galați Opere: „Zaza” (roman), „Școala dragostei” (roman, 1938), „Femei moderne” (roman,1939), „Abdulah și frumoasa Azad” (povestiri, 1939), „Zastra, fachirul” (1941), „Păunașul codrilor” (1941), „Crăiasa Liana” (1946). "Poeme",...
6 poezii, 0 proze
Carla Biro
"Ea e femeia care porneste in campul de lupta cu o floare in mana." a spus poetul contemporan si optzecist, I. M., referindu-se la mine.
5 poezii, 0 proze
cezara răducu
cezara răducu (pseudonim magda mirea) n.1971, bucuresti "femeia cu mâinile lipite de trup", ed. ager press, 2008 "siaj", Fundatia ,,Scrisul Romanesc", Craiova, 2011 "antologia ARTGOTHICA 2011", editura A.T.U., Sibiu apariții în :"ramuri","cenaclul de la păltiniș","singur",'algoritm","fereastra" "- Oamenii, zise vulpea, au puști și vânează. E foarte neplăcut! Mai cresc și găini. E singurul folos de pe urma lor. Cauți găini? - Nu, zise micul prinț. Caut prieteni. Ce înseamnă „a îmblânzi”? - E un lucru de mult dat uitării, zise vulpea. Înseamnă „a-ți crea legături”... - A-ți crea legături? - Desigur, zise vulpea. Tu nu ești deocamdată pentru mine decât un băiețaș, aidoma cu o sută de mii de alți băiețași. Iar eu nu am nevoie de tine. Și nici tu n-ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decât o vulpe, aidoma cu o sută de mii de alte vulpi. Dar dacă tu mă îmblânzești, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi, pentru mine, fără seamăn în lume. Eu voi fi, pentru tine, fără seamăn în...
463 poezii, 0 proze
Nicolae Serban
îți este foarte dor! mosorul taie in femeia pe care n-o mai iubești decât cu tălpile picioarelor. când calci pe nisip întodeauna îți rămâne întipărită iubirea. auzi cum creapă catepeteasma! din Iad nu se poate auzi nici o aripă de inger,doar o crăpătura din catepeteasma,din care din când in când câte unul ,din noi își scuipă păcatele, îngropate intr-un popă păcătos.
69 poezii, 0 proze
Val Vartej
Eu sunt poetul etern indragostit de rima si de vers, iubesc frumosul si cant femeia fiinta de neinteles. Eu sunt poetul urat de unii, iubt de altii, visez cu scisul, cultiv cuvinte pe intregi plantatii.
4 poezii, 0 proze
Denise Duhamel
poeta americana contemporana. 1993- Zambeste! 1995 Femeia cu doua vagine 1996 Cum a cazut cerul 2001 Regina pentru o zi:poeme alese si inedite 2005 Mille et un sentiments *** Denise Duhamel is an American poet. She was born in Woonsocket, RI, in 1961. She received her B.F.A. from Emerson College and her M.F.A. from Sarah Lawrence College.[1] She is a New York Foundation for the Arts recipient and has been resident poet at Bucknell University. She has had residencies at Yaddo and The MacDowell Colony.[2] Duhamel has also collaborated with Maureen Seaton on Little Novels, Oyl, and Exquisite Politics. Of this collaboration, Duhamel says; "Something magical happens when we write - we find this third voice, someone who is neither Maureen nor I, and our ego sort of fades into the background. The poem matters, not either one of us."[3] Duhamel names Lucille Ball, Roseanne Barr, Andrea Dworkin, Alyson Palmer, Amy Ziff and Elizabeth Ziff (who make up the singing group Betty) and the 70s...
2 poezii, 0 proze
Femeia goală
de Lory Cristea
În seara ultimului carnaval Femeia își zâmbește în oglindă De parc-ar vrea din ea, să se desprindă Ca-ntr-un păgân și straniu ritual. De tot e goală, aspră și frumoasă O Evă smulsă-abia cu-o clipă-n...
femeia goală
de Ion Ionescu
femeia goală femeia goală-mi râde-n ochi, înveșmântata-n propria culoare, la umbra ei am crescut ca un trubadur când mâinile ei mi-au astupat fața și m-a făcut să-mi imaginez câtă frumusețe-mi...
Femeia goală, aprigă râvnire
de Adrian Munteanu
Femeia goală, aprigă râvnire, Îmi lasă-n carne patimi și ispită. Supus al poftei vreau într-o clipită Să torn sămânța-n trudnică unire. Dar de se lasă de-un copil privită Așa cum e, cucernică zidire,...
dialoguri inutile cu un supraponderabil
de silviu viorel păcală
deși am mintea răsucită camarade înțeleg că femeia goală din parcul central avea nevoie de liniște tu ai valiza făcută dar eu îmi scriu scrisorile pe cearceafuri vermina orgoliului mă împânzește când...
Meteahnă masculină
de Sorin Olariu
Toți bărbații au o boală Ce le tulbură destinul: Cum zăresc femeia goală, Cum ar vrea să-i facă...plinul.
Pasari in noapte tipa
de Mihai Chilaru
O femeie goala in noapte Emana lumina si caldura proprie. O femee goala in noapte Este mangaierea manilor miele. In simfonia aromei tale Mangai dansul imbratisarii. In simfonia soaptelor tale Alung...
Breathe
de Ligia Pârvulescu
vapoarele au cărat în pântec toată apa și vântul au lăsat în urmă zboruri dezarticulate și singurătăți previzibile de asta acum în noi e o căldură nemișcată ni se prelinge carnea pe oase dar e bine,...
Din tot ce-am scris
de Boris M. Marian fără minus
Din tot ce-am scris Din tot ce-am scris nimic nu este adevăr, Tot ce-am citit este un împrumut, Îmi amintesc femeia goală Zărită printre gene de copil, Acesta este adevărul, l-am ascuns, primul...
muta lumii să o strig
de florian stoian -silișteanu
de singurătate scorbura din care steaua a mai lumina un pic dincolo de geamandura de sub care mai ridic ghioceii primăverii muta lumii să o strig Doamneeee Dumneata când vii să pui pânza la muiat și...
scurt
de Eugenia Reiter
într-o zi vom pleca în țara aceea cu temperatura albastră nu nu sunt moartă vreau doar să dansez în straie de lună să uit cum sună vocea ta când se atinge de mine să uit cum ultimele noastre dorințe...
