Poezie
dialoguri inutile cu un supraponderabil
din cartea cu nebuni
2 min lectură·
Mediu
deși am mintea răsucită camarade
înțeleg că femeia goală din parcul central
avea nevoie de liniște
tu ai valiza făcută
dar eu îmi scriu scrisorile pe cearceafuri
vermina orgoliului mă împânzește
când eu încă pedalez
și asta e viață nu
mie îmi plac halatele ăstea violet
chiar dacă nu sunt așa
vorbesc cu mine ce să fac
cui nu i se întâmplă
pe noi nimic nu ne mai face bine
ca nație vorbesc
m-am învățat a fugi în pustietate
ca să descopăr oameni
patul meu are serpentine
tu nu le vezi
mai suntem noi conștienți unul de altul
ca să vorbești cu mine trebuie să fii pregătit
dar te accept
îmi plac pantofii tăi
le acorzi atenție
cu ce i-am atras eu atenția ei
i-am spus că pe mine mă interesează și ce chiloți are pe ea
am cunoscut-o iarna
îmi miroase transpirația uneori
vino altădată dacă vrei
n-am fost tot timpul așa
au fost momente când urina mea era un sirop
unii intelectuali se masturbează prea des
îmi place mult citatul ăsta
știu că te uiți la mine
și zici ce o mai vrea și grasul ăsta
dar eu te simt de-al lor în ultimul timp
când tu de fapt ești militar
ești infanterist
știi ce înseamnă o ședință de tragere
un foc precis la bază și la centru
în viața mea n-am avut decât două mașini
dacia aia pe care o știi
și asta
ce să fac dacă așa sunt eu
001.641
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- silviu viorel păcală
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 243
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 43
- Actualizat
Cum sa citezi
silviu viorel păcală. “dialoguri inutile cu un supraponderabil.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-viorel-pacala/poezie/14002795/dialoguri-inutile-cu-un-supraponderabilComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.