Poezie
Femeia goală, aprigă râvnire
Sonet 297
1 min lectură·
Mediu
Femeia goală, aprigă râvnire,
Îmi lasă-n carne patimi și ispită.
Supus al poftei vreau într-o clipită
Să torn sămânța-n trudnică unire.
Dar de se lasă de-un copil privită
Așa cum e, cucernică zidire,
Rămâne chip de bronz și de porfire,
Divina mamă, necurmat iubită.
Mă zbat să scap de stratul de rugină
Din trupul sterp și veșnic rătăcit,
Ca să primesc o tainică lumină
Și să mă simt de pofte primenit.
Doar inocența, când va fi să vină,
Mă va purta-n regatul aurit.
8 septembrie 2004
065.241
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 86
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “Femeia goală, aprigă râvnire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/124665/femeia-goala-apriga-ravnireComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AM Să înfășurăm mereu, din iedera gândului lucid, edificiul trărilor și speranțelor noastre. Mă bucur că nu hălăduiesc de unul singur prin încăperile visului.
0
MPInteresant este faptul ca abia acum am văzut citindu-ți răspunsul că poezia are o anumită dată, cred ca de asta mi s-a potrivit atât de bine pe măsura gândului și a cuvântului acelei zile misterioase pline de rod, mântuire si meditație.O voi purta în gândul meu până într-o zi când poate nu voi mai fi...
0
RPFemeia ispitind cuceritor
Cu goliciunea-i - tainică lumină -
Iubire inocentă și divină
La căpătîi de vis rătăcitor.
Încă o dată inspirată...
(dincolo de concurență)
Cu goliciunea-i - tainică lumină -
Iubire inocentă și divină
La căpătîi de vis rătăcitor.
Încă o dată inspirată...
(dincolo de concurență)
0
QPoetul are porniri, dealtfel, foarte pamintesti, si vrea
sa-i faca iubitei, cit se poate de repede, un copil.
Aici intervine, insa, « complexul matern » de care este bintuit si renunta la planurile sale initiale privindu-si iubita ca pe-o « cucernica zidire ».
Apoi isi mai aduce aminte ca si-a cam pierdut vigoarea de altadata si asteapta « o tainica lumina » care sa-l treaca, ca luntrasul Caron riul Lethe, in sferele inalte , platoniciene, vazute de poet ca «regatul aurit ». Poetul crede ca numai inocenta pe care o asteapta, cu teama insa de necunoscut : « cind va fi sa vina », il va duce pe inaltele culmi aurite ale muntelui Venus.
Se pare insa ca « tainica lumina » l-a primenit de pofte intre timp :
« Ca să primesc o tainică lumină
Și să mă simt de pofte primenit. ».
sa-i faca iubitei, cit se poate de repede, un copil.
Aici intervine, insa, « complexul matern » de care este bintuit si renunta la planurile sale initiale privindu-si iubita ca pe-o « cucernica zidire ».
Apoi isi mai aduce aminte ca si-a cam pierdut vigoarea de altadata si asteapta « o tainica lumina » care sa-l treaca, ca luntrasul Caron riul Lethe, in sferele inalte , platoniciene, vazute de poet ca «regatul aurit ». Poetul crede ca numai inocenta pe care o asteapta, cu teama insa de necunoscut : « cind va fi sa vina », il va duce pe inaltele culmi aurite ale muntelui Venus.
Se pare insa ca « tainica lumina » l-a primenit de pofte intre timp :
« Ca să primesc o tainică lumină
Și să mă simt de pofte primenit. ».
0
a ochiului ce minte clipa
Îmi lasă-n carne patimi și ispită
ascunse-n miez de noapte
Supus al poftei vreau într-o clipită
un cer să aflu unde se termina-al meu
Să torn sămânța-n trudnică unire
din lumea născocită într-un cânt
Mă zbat să scap de stratul de rugină
prin vremuri iluzii spre adâncuri
Din trupul sterp și veșnic rătăcit
sădesc ocean brăzdat de poezie
E mai mult decât un comentariu asupra versurilor pe care le consider ca o iederă ce te-nfășoară în vise și gânduri dincolo de poezie și mai ales de cuvinte...