Poezie
Femeia goală, aprigă râvnire
Sonet 297
1 min lectură·
Mediu
Femeia goală, aprigă râvnire,
Îmi lasă-n carne patimi și ispită.
Supus al poftei vreau într-o clipită
Să torn sămânța-n trudnică unire.
Dar de se lasă de-un copil privită
Așa cum e, cucernică zidire,
Rămâne chip de bronz și de porfire,
Divina mamă, necurmat iubită.
Mă zbat să scap de stratul de rugină
Din trupul sterp și veșnic rătăcit,
Ca să primesc o tainică lumină
Și să mă simt de pofte primenit.
Doar inocența, când va fi să vină,
Mă va purta-n regatul aurit.
8 septembrie 2004
065.224
0

a ochiului ce minte clipa
Îmi lasă-n carne patimi și ispită
ascunse-n miez de noapte
Supus al poftei vreau într-o clipită
un cer să aflu unde se termina-al meu
Să torn sămânța-n trudnică unire
din lumea născocită într-un cânt
Mă zbat să scap de stratul de rugină
prin vremuri iluzii spre adâncuri
Din trupul sterp și veșnic rătăcit
sădesc ocean brăzdat de poezie
E mai mult decât un comentariu asupra versurilor pe care le consider ca o iederă ce te-nfășoară în vise și gânduri dincolo de poezie și mai ales de cuvinte...