"Femei și zăpadă" – 20106 rezultate
0.04 secundeMeilisearchEugenia Vasiloae
Sunt vantul care adie bland peste orasul adormit,sunt crivatul puternic ce rascoleste zapada in miezul iernii,sunt uraganul care zdrobeste totul in calea sa,sunt briza marii intr-o seara de mai...sunt copilul trist care priveste pentru ultima oara la gradina copilariei sale,sunt fata care viseaza la dragoste,sunt femeia care si-a pierdut visul si incearca sa il regaseasca...Sunt planeta al carei soare s-a stins si care pluteste in deriva...
6 poezii, 0 proze
Belgun Alexandra
Nascuta in Tg-Jiu, singura fiica a unei femei casnice si a unui simplu muncitor, am terminat un liceu cu profil tehnic pentru ca mai apoi sa devin studenta la litere.Iar de aici...voi vedea ce planuri are viata pentru mine.
12 poezii, 0 proze
Oskar Pastior
Oskar Pastior (n. 20 octombrie 1927, Sibiu, județul Sibiu - d. 4 octombrie 2006, Frankfurt pe Main, Germania) a fost un scriitor de limba germană sas din România. Tatăl său a fost profesor de desen. În ianuarie 1945, pe când avea vârsta de 17 ani, a fost deportat în Uniunea Sovietică, alături de majoritarea cetățenilor români de etnie germană, bărbați cu vârstele cuprinse între 17 și 45 de ani și femei cu vârste între 18 și 35 de ani. Acolo a supraviețuit mulțumită dispecerului, căruia i s-a făcut milă de băiatul slăbuț și înfometat, și nu l-a repartizat să muncească în mina de cărbuni, ci la un colhoz. Aici a muncit până în anul 1949, când i s-a permis să se întoarcă acasă. A scris poezii și în lagăr pe hârtie din saci de ciment. Întors acasă, și-a câștigat întîi existența cu munci ocazionale (făcea cofraje pentru turnat betoane, apoi tehnician în construcții) timp în care a urmat liceul la fără frecvență și a luat bacalaureatul, după care și-a făcut stagiul militar într-o unitate de...
2 poezii, 0 proze
Matilda Cugler-Poni
... fiica arhitectului Carol von Cugler și viitoare soție, mai întâi, a filologului Vasile Burlă, apoi a universitarului Petru Poni. A primit în familie o educație deosebit de aleasă, împlinită prin lecturi sistematice din literaturile germană, franceză, italiană și română. Totodată, a fost una din puținele femei care au făcut carieră literară prin intermediul Convorbirilor literare, publicând versuri lirice, în care motivul iubirii, al dragostei neîmplinite, este dominant. S-a stins din viață în anul 1931.
7 poezii, 0 proze
Barbu Ștefănescu Delavrancea
Barbu Ștefănescu Delavrancea (n. 11 aprilie 1858, București; † 29 aprilie 1918, Iași) a fost un scriitor, orator și avocat român, Membru al Academiei Române și primar al Capitalei. Este tatăl pianistei și scriitoarei Cella Delavrancea, precum și al arhitectei Henrieta (Riri) Delavrancea, una dintre primele femei-arhitect din România. S-a născut la 11 aprilie 1858, în mahalaua Delea-Nouă, din bariera Vergului, București, mezinul unei familii modeste. Tatăl, Ștefan „căruță-goală“, pe numele adevărat Ștefan Tudorică Albu, era coborâtor din familia unor ciobani vrânceni, „strămutat în marginea Bucureștilor, în căutarea unei munci mai rodnice“, devenind căruțaș de grâne pe traseul București-Giurgiu și „staroste al cărăușilor din barieră“. Tatăl lui Delavrancea a fost împroprietărit la Sohatu-Ilfov, ca urmare a legii rurale elaborate de Cuza-Vodă și M. Kogălniceanu: „Eu nu pot să uit că sunt copilul țăranului clăcaș împropietărit la '64 ... Străbunii mei se pierd în haosul iobagilor,...
7 poezii, 0 proze
Anne Bronte
Anne Bronte s-a nascut la 17 ianuarie 1820 la Thornton, Yorkshire, Anglia. Era cel mai mic dintre cei sase copii ai reverendului Patrick si a sotiei sale Maria Bronte. Alaturi de celelalte doua surori ale sale, Charlotte si Emily si de fratele Branwell, ea a supravietuit mamei, care moare in 1821, si altor doua surori, Maria si Elizabeth, care au decedat in acelasi an – 1825. Cea mai mica dintre surorile Bronte, Anne a ramas in istoria literaturii britanice ca romancier si poet. Initial ea a folosit ca si surorile sale un pseudonim masculin, Acton Bell, pentru a publica in prima lor carte – de fapt una dintre primele carti publicate exclusiv de catre autori-femei. In volumul lor de debut POEMS BY CURRER, ELLIS AND ACTON BELL (Poeme de Currer, Ellis si Acton Bell, 1846, vandut in doar doua exemplare) Anne isi exprima dorinta de libertate “Poor restless dove, I pity thee; / And when I hear thy plaintive moan, / I mourn for thy captivity, / And in thy woes forget mine own.” – Biata...
16 poezii, 0 proze
Andy Ludu
O carte: prea mult, mai multe: prea putin. Consecinta: O femeie, prea mult! Multe femei, asa de putin! Nascut 1955, Scorpion pur. In Ploiesti am invatat viata de cartier. In Fagaras am invatat frumusetea si maretia singuratatii. In Bucuresti am invatat. La Frankfurt am invatat Salsa. La Giessen nu am terminat. In Brussels am inteles cum se gateste cu vin rosu. La Baton Rouge traiesc. In Natchitoches am avut cea mai frumoasa toamna a vietii mele. Acum sunt Antwerp. Nu stiu de ce, am uitat.
1 poezii, 0 proze
Charles Bukowski
Henry Charles Bukowski (16 august 1920 - 9 martie 1994), a fost un poet, romancier germano-american. Scrierile lui Bukowski au fost puternic influențate de atmosfera casei lui din orașul Los Angeles și sunt marcate de empatie pentru viața obișnuită a săracilor americani albi, actul scrisului, alcool, relațiile cu femei. Un autor prolific, Bukowski a scris mii de poezii, sute de nuvele și șase romane. Descendent literar al lui Henry Miller, Charles Bukowski scrie o proza care, chiar daca socheaza adesea prin vulgaritate, este de o cruda si dezarmanta onestitate. S-a nascut in Germania, in Andernach, in 1920. Cind avea doi ani, parintii sai au emigrat in Statele Unite; a crescut si si-a petrecut mare parte din viata in Los Angeles. Impreuna cu sotia sa, Linda, a locuit apoi in San Pedro, California, unde a murit in 1994, de leucemie. Hank, asa cum ii spuneau prietenii, a fost, dupa opinia lui Genet si Sartre, „cel mai bun poet din America“. Este printre cei mai cititi scriitori...
92 poezii, 0 proze
Florea Cristina
M-am nascut la 1 Mai 1974.Am descoperit placerea de a scrie pe la 12 ani.Am inceput simplu,cu povestiri scurte care nu prea spuneau nimic si nu aveau pic de culore.Asta am descoperit mai tarziu.Dar am continuat, zodia Taurului impingandu-ma mereu inainte.Am scris poezii la care am renuntat .Nu ma prea pricepeam.Dar am continuat cu povestirile si aveam sertarul plin de ele.In 1993 am terminat prima proza scurta care ,,iesise'bine.Am incercat publicarea ei dar,eram intampinata doar cu refuzuri.Totusi ,am continuat sa scriu,alte si alte lucrari.Munca mea s-a materializat anul trecut,in 2004,in septembrie,cand am debutat in revista ,,Oglinda Literara"cu proza scurta ,,Neputinta".Iar anul acesta ,in ianuarie,am aparut cu o povestire despre viata mea ,intr-o revista pentru femei. Particip,pentru a doua oara,la Festivalul Concurs ,,Mihai Eminescu"cu doua proze scurte si o piesa de teatru. Anul acesta am terminat de scris primul meu scenariu.
2 poezii, 0 proze
Giovanni Boccaccio
Giovanni Boccaccio (n. 1313 — d. 21 decembrie 1375, Certaldo/Florența) a fost un poet și umanist italian. Cu povestirile sale reunite în Il Decamerone („Decameronul”, 1470) a influențat nu numai dezvoltarea literaturii italiene, dar a și creat modelul genului de nuvelă, reluat în creația multor scriitori europeni. Boccaccio se naște în anul 1313 (iunie sau iulie), probabil în Certaldo/Toscana, posibil însă și în Florența, ca fiu natural al negustorului florentin Boccaccio di Chellino și al unei femei de origine modestă, al cărei nume nu se cunoaște. După primii ani de școală la Florența, este trimis de tatăl său în 1327 la Napoli să facă practică în comerț, activitate la care renunță pentru a studia Dreptul canonic și limbile clasice. În acei ani Boccaccio studiază în special clasicii latini, precum și literatura de curte franceză și italiană, și scrie primele sale opere: Filocolo (1336-1338), Filostrato (1335), Teseida (1339-1341), Caccia di Diana (1334-1338). Boccaccio era primit la...
1 poezii, 0 proze
Femei și zăpadă
de Cucu Constantin
Nu sunt un mare fan al stereotipurilor, mai ales al stereotipurilor sociale, dar sunt probabil un pic prea bătrân să extind rolul social al femeii la ocupații cum ar fi stinsul incendiilor, prinderea...
*** (Primiți salutul meu, o munți albaștri-ai Caucazului!)
de Lermontov Mihail Iurievici
Primiți salutul meu, o munți albaștri-ai Caucazului! Căci voi mi-ați legănat copilăria pe crestele sălbatice, voi m-ați purtat și m-ați înveșmântat în nori de-argint și m-ați deprins cu cerul și...
Nerăsplătitele mele comete...
de Iulia Elize
Ai putea să lași măcar pentru cinci minute fereastra deschisă aerul curat intră în casă ca o mânuță de iasomii și plină cu mult bine ți-a cotrobăit, nițel, prin piept îți hărțuiește plămânii, te...
Eu cred in Mos Craciun!
de Razvan Dragoi
Eu cred, fara nici un fel de gluma, in existenta lui Mos-Craciun. Cred, pentru ca am avut ocazia rara sa-l cunosc personal, in carne si oase. Asteptati o gluma probabil, dar va asigur ca e serios si...
File de jurnal...dedicated to...
de Paula S.
Duminica, 3 iunie. Nu stiu unde merg, nu mai stiu daca turnurile bisericilor ies din urechile mele, daca parul vantului a zburat de pe teasta mea. Bat la usi zavorate ca un strigoi: imi raspunde...
8 iulie: Sfinții Mucenici Epictet și Astion
de ion untaru
Sfinții Epictet și Astion au trăit în sec. III și au fost originari din Asia Mică, probabil Frigia. Epictet s-a născut din părinți creștini și iubind învățătura lui Hristos, a îmbrăcat haină...
copilul se colindă
de Vasile Munteanu
mi-e foame cum nu știu să fi simțit vreodată mănânc tot ce-mi ajunge prin suflet înspre gând cuvintele îmi stau ca merele în poală iar eu atât voiesc: să simt! și să mănânc! de grabă o idee rău și-a...
Mâine te voi cunoaște pe tine
de Luminita Alexandrescu
Mâine te voi cunoaște pe tine. Pentru asta, azi fac curățenie generală. Într-o pungă boțită de plastic Adun la un loc toate gunoaiele din mintea mea: Câteva blasfemii, O cutie veche, plină cu...
Vedeam chipul mamei lui Șukșin
de Valerian Ciobanu
Am început să srciu câte ceva despre Vasile Șukșin. Dar n-am terminat. Cântăream până unde să merg. Căci despre el s-au scris atâtea! Apoi, totuși, ma-a luminat un gând. Acum cred că se poate face și...
Descântec (Crochiu)
de Iulia Elize
(Cu dor de iarnă, multă) Zac zăpezile, în stradă Nime`-n lume, să le creadă... Flori de nadă... Flori de nadă... Ochii albaștri sunt, azi, reci Lași artere, spre poteci Floare albă, pusă-n cui...
