Matilda Cugler-Poni

Ai plâns și tu odată? Eu,zău,nu pot să cred. Ah!Lacrimi lasă urme Ce ani întregi se văd. Un ochi care odată A plâns de dor și chin, Mă

Grădina-i părăsită. Unde umblam odată, Nici păsări nu mai cântă cu glasul lor voios, Pe drumuri crește iarbă, pe micul iaz înoată O luntre

Îți mai aduci aminte de-un timp ce nu mai este, Mai știi acele locuri unde ne întâlneam, Și n-ai uitat-o încă acea dragă poveste De veșnică iubire

Când ai pierdut în astă lume Orice speranță, orice dor, Când știi ce grabnic trece iarăși Tot ce-ai avea în viitor, Atunci, nu ceri

Întoarce înc-o dată spre mine fața ta. Dă-mi înc-o dată mâna, s-o strâng în mâna mea Ș-apoi rămâi cu bine! Tu vezi că eu nu plâng? Ce vrei? Așa

Pasările cântă pe crengi înverzite, Fluturii se-ngână de pe flori pe flori, Tainic trec prin aer șoapte fericite, Cât cuprinde ochiul, ceru-i

Ai auzit vreodată a lebedei cântare, Acel cântec de jale, ce-l cântă pân'ce moare, Roșind recile unde cu pieptul sau rănit? O, spune-mi, acel