"Era soare cândva" – 20252 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
TTTeodor Tudor Topan
Mi-era rau dor de tine, soare ranit de timp, Cand cu ochii plini de lacrimi Te visam si te-nviam. Viata ti-o impodobeai cu rogvaiv de duzi. Cu mana dezvaleai planetele ce-apun Si cu sufletul, prin infinituri, cautata-i a ta mama. Cu vocea-ti bantuiesti o clasa fara alb de sfant, Iar mersu-ti zgomoteste printr-o casa de sticla. Patru pereti, patru ceasuri iti erau, Numarandu-ti vesnicia clipei Care iti inchide sicriul cu un juramant: NU AI SA MORI UITAT!
15 poezii, 0 proze
Mihaela Beu
Am cautat implinirea in ceea ce era in jurul meu, in oamenii de langa mine, in zambetul persoanei iubite, in ochii celor care ma plac pentru ceea ce sunt, in raze de soare, in tot ce e frumos...si in poezie.Textele sunt scrise de-a lungul mai multor ani, prin ele reusind sa imi cladesc acele momente de relaxare, de rabufnire a furiei, de emotie si lacrimi, de iubire...Ele reprezinta transformarea mea ca persoana in tot acest timp, metamorfoza. Pentru toti cei care stiu ca "visele nu mor niciodata".......
19 poezii, 0 proze
RSRoxana-Adina Stroilescu
M-am nascut intr-o zi de toamna dar era multa zapada, intr-o joi cu mult soare. Am copilarit frumos. Si tot asa. Scriu asa, asa... Ce-am strans pana acum, mai mult sau mai putin din joaca: Premiul al II-lea la editia a VIII-a a concursului de poezie "Nichita Stanescu", in Ploiesti Diploma pentru creatie literara la concursul DIALOGURI CULTURALE "Nichita Stanescu", tot in Ploiesti Am participat la Concursul National de Creatie Literara "V. Voiculescu", editia a XIV-a Buzau => Premiul I la sectiunea poezie
111 poezii, 0 proze
SSSimon Salca
Poveste Odată, m-a luat de mână și m-a dus să-mi arate umbrele. Era bătrân și pământul abia se rotea în jurul lui. A binecuvântat sirenele blonde ce pluteau în acvariul meu sentimental. Mi-a arătat gnomii burtoși, hulpavi după foi verzi. M-a avertizat să nu mă apropii de un arbore pe ramurile căruia erau agățate măști. Mi-a promis : animalele sunt mai frumoase la vânătoare decât în cuștile lor de aur. De atunci joacă șah pe eșichierul stelelor. De-atunci îmi îngrop iubitele în inimă,fără tranchilizantul agoniei, dincolo de uriașii ghețari. De-atunci mă urmărește lumina unui soare întunecat. "De arlechinadă ferește-te!" îmi tot repeta, cu pupilele injectate de romburi albe și negre. Acum nici nu mai știu în ce cușcă sunt și de când tabla de Șah mă acoperă. M-am rătăcit într-o altă Poveste. Dar îmi aduc bine aminte că,odată,m-a luat de mână și m-a dus să-mi arate umbrele... ...eu nu m-am mai întors.
5 poezii, 0 proze
SDSchiopota Dragos
Nu sunt cunoscut in lumea intreaga, de parca toti am fi intregi, sunt totusi un om cu capul pe umeri,daca nu as fi, nu s-ar mai povesti,era intr-o noapte cu ceata, pe la ora cincisprezece dupa-masa, chiar treizeci de minute mi se pare,cu mult soare si vant ancestral, fara miros,inodor dar insipid si in loc sa strig "Mama", n-am strigat nimic, s-au suparat si au plecat impreuna, ea cu sexul opus, el invers.Totul s-a terminat cat ai zice peste, apoi a venit viata si inca sunt inchis in ea.Acum scriu si tot muncesc, c-asa-i bine, omenesc...
41 poezii, 0 proze
ICIon Cănăvoiu
Ion Cănăvoiu s-a născut la Runcu, în județul Gorj, pe 8 septembrie 1939, fiind fiul lui Gheorghe și al Polixeniei Cănăvoiu. A urmat cursurile Facultății de Litere din București, perioadă în care a și debutat cu poezie; a fost un talentat gazetar și, o perioadă, profesor în județul Olt. A lăsat în urma sa cărți de valoare, precum: „Soare cu dinți” (fabule), Editura Spicon Târgu-Jiu, 1991; „Poezii” (postum), Târgoviște, 1993; „Cobra regală” (epigrame, postum), Editura CCVCTP Gorj, 1994; „Sonetele vinului” (poeme postume), Editura PUNCT, ș.a. A inițiat editarea unei publicații de satiră și umor intitulată HAZ-ul, revistă la care el era director, finanțator, editor, redactor și chiar difuzor. S-a stins din viață la 22 octombrie 1992, la Târgu Jiu. Un an mai târziu, în amintirea lui s-a organizat Festivalul Național de Umor “Ion Cănăvoiu”, cu secțiuni de carte de umor, epigrame, fabule, parodie, poezie satirică și proză umoristică.
26 poezii, 0 proze
FGFélix Grande
Félix Grande (Mérida, 4 de febrero 1937) poeta, flamencólogo y crítico español. Se le considera uno de los grandes renovadores de la poesía española de los años sesenta. Aunque nació en Mérida, Badajoz, vivió su infancia y juventud en Tomelloso (Ciudad Real), donde su abuelo era cabrero. Hijo de un guardia de asalto, era guitarrista flamenco cuando, según ha contado él mismo, decidió cambiar ese instrumento por la literatura, que en su pluma posee mucha relación con la música. En Tomelloso fue jornalero y descubrió el amor. Su obra evolucionó desde la inspiración machadiana y el compromiso social de Las piedras a una reflexión sobre el lenguaje y el erotismo. Premio Adonais en 1963 por Las piedras. Otras obras del autor son Música amenazada (1966), el libro de relatos Fábulas, visión crítica del mundo actual (1991) y el ensayo Apuntes para una poesía española de posguerra (1970). Está casado con la poeta Francisca Aguirre con la que ha tenido una hija, también poeta, Guadalupe Grande....
1 poezii, 0 proze
JNJoăo Cabral de Melo Neto
Joăo Cabral de Melo Neto (9 de janeiro de 1920, Recife – 9 de outubro de 1999, Rio de Janeiro) foi um poeta e diplomata brasileiro. Sua obra poética, caracterizada pelo rigor estético, com poemas avessos a confessionalismos e marcados pelo uso de rimas toantes, inaugurou uma nova forma de fazer poesia no Brasil. Irmăo do historiador Evaldo Cabral de Melo e primo do poeta Manuel Bandeira e do sociólogo Gilberto Freyre, Joăo Cabral foi amigo do pintor Juan Miró e do poeta Joan Brossa. Membro da Academia Pernambucana de Letras e da Academia Brasileira de Letras, foi agraciado com vários prêmios literários. Quando morreu, em 1999, especulava-se que era um forte candidato ao Prêmio Nobel de Literatura. Sobre sua obra Quando o leitor é confrontado com a poesia de Cabral percebe-se, a princípio, de um certo número de algumas dualidades antitéticas, por vezes obsessivas. Entre espaço e tempo, entre o dentro e o fora, entre o maciço e o năo-maciço... Entre o masculino e o feminino, entre o...
5 poezii, 0 proze
Anton Naum
Anton Naum (n. 17 ianuarie 1829, Iași – d. 28 august 1917, Mărășești) a fost un poet junimist, profesor universitar al universității ieșene, membru titular al Academiei Române. Era de origine macedoneană, mama și tatăl său se numeau Teodor și Zamfira Naum. Se pare că primele contacte cu învățătura se petrec în casa părintească. Este cunoscut faptul că se obișnuia încă, la începutul secolului al XIX-lea, ca familiile cu stare să aducă profesori particulari în casă pentru educarea fiilor. După aceea Anton Naum frecventează Academia Mihăileană din Iași. Deși îi dispar părinții din fragedă tinerețe, educația sa avea să continue la Paris, conform datelor rămase despre el. După ce s-a întors de la studii din Paris, a fost numit provizor al liceului din Iași, apoi profesor la Școala militară superioară și, în final, profesor în Școala normală superioară din Iași. A debutat la Junimea, în anul 1872, cu două traduceri din opera poetului A. Chénier. Își făcuse o bună faimă cu traducerile sale...
2 poezii, 0 proze
era
2 poezii, 0 proze
Era soare cândva
de johnnyntm
Era soare cândva, Chiar și ascuns de după nori, Săgeți își înfigea în nori, Și fiecare nor se întrista, plângea. Acuma nici măcar acolo nu-i, Doar trena lui a mai rămas în urmă, Se-așterne voal de...
Eva 5
de Dumitru Mălin
Cândva la Stremț, pe dealuri, era soare, Era ocean de pruni și mări de vii Și-o tinerețe care fost-a oare Că numai din oftaturi o mai știi? Și totuși undeva-ntr-o iarbă deasă, Sub ochiul rău al...
Plimbare
de dutu
am ajuns în parc; e frig și plouă. am mai venit odată,dar era cald, era soare. și atunci ca și acum, stau lângă un mormânt și aceeași idee port în gând. mi se pare cunoscut să stau pe gânduri lângă...
La cules de rodii în cartierul Rahova 45b
de Anni- Lorei Mainka
Bine că nu știm uneori încotro merg trenurile! Bine că nu citim toate numele de gări, nu numărăm ochii ce ne sperie, nici ușile pe care le-am închis..... În dimineața aceea îmi era bine. Nu eram...
prieten drag
de ștefan ciobanu
ziua bună prietene și la mulți ani faci o vârstă dacă ar exista în orașul acesta o clădire cu atâtea etaje câti ani faci tu azi ar fi considerată zgârie nori dar nu există pentru că la noi solul e...
Vechea alee
de DANILA MONICA
Pe aleea veche dintre anotimpuri S-au asternut ninsorile uitarii Numai gandurile mele in rastimpuri Incearca sa alunge linistea cararii De cand paseam tacuta pe alei In stralucirea diminetii fara...
Candva
de Adina M.
Cândva un gând rătăcitor Ce se numea \"iubire\" A poposit în viața mea Și te-a adus pe tine. Cu zeii cei olimpieni Te-asemuiam atunci Și tu mă alintai cândva Cu sărutări prea dulci. Cândva natura...
cand m-am pierdut de tine...
de A V
Ce-am fost și ce-am ajuns? Nici nu mai știu cum eram. Nu știu cum fugeam de viață sau în vise cum mă avântam. Am pierdut orice contact cu sinele și-acum Parcă toată speranța s-a prefacut în scrum....
în fiecare joi se stârnesc tornade, nu mă atinge
de Ela Victoria Luca
sub liniștea obscură s-a lăsat suspendată, violența din durere ori altceva, o căutare prin spaime, hăituirea și ochii a căror frumusețe nu mai mișca pe nimeni, chiar și eu eram prea departe atunci,...
Prânz de noapte...
de Iulia Elize
Te trimit în jurul lumii, prânz de noapte să-mi aduci Vinul roșu într-o vadră, pâinea moale și trei nuci Oala plină de smântână și ciuperci de-așezământ Și un pic de carne fiartă, un-ou de rață și...