Poezie

Eva 5

1 min lectură·4 octombrie 2013

Mediu

Cândva la Stremț, pe dealuri, era soare,

Era ocean de pruni și mări de vii

Și-o tinerețe care fost-a oare

Că numai din oftaturi o mai știi?

Și totuși undeva-ntr-o iarbă deasă,

Sub ochiul rău al lunii, lâng-un prun,

Acolo îmi făcusem pat și casă

Ferit de vrajba lumii să te-adun.

Că tu erai femeie măritată

Iar eu fusesem mire de-abia ieri,

Dar am uitat de-acestea nu o dată

În nopțile cu țipăt de tăceri...

Aflat-am trist că te-ai ascuns sub glie,

Căzută-n vară ca un spic târziu,

Dar te păstrează inima mea vie

Arzând sub pruni cum azi doar eu mai știu.

002.755

Dumitru Mălin. “Eva 5.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitru-malin/poezie/14036531/eva-5

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.