Poezie

cand m-am pierdut de tine...

1 min lectură·15 ianuarie 2009

Mediu

Ce-am fost și ce-am ajuns? Nici nu mai știu cum eram.

Nu știu cum fugeam de viață sau în vise cum mă avântam.

Am pierdut orice contact cu sinele și-acum

Parcă toată speranța s-a prefacut în scrum.

Vedeam toate stelele, cândva era și-un soare,

Dar apusul cel malefic a reușit să mă doboare.

Nici luna nu mai strălucește cum o făcea poate ieri,

Nici de la viața cea tristă nu prea mai ai ce să ceri.

Nu mai știu nimic din ce era lumea mea

De când tu ca un tâlhar ai disparut din ea.

Nici nu mai știu când am râs ultima oară

Dar până la urmă nimic nu mă mai doboară.

Tot ce-i scris aici e scris cu lacrimi de sânge

Ce nu mai au puterea nici măcar să mă alunge

Din viața ta. Să știi că-n moarte te-oi urma

Și dacă mor la pieptul tău e doar din vina ta!

001.018

A V. “cand m-am pierdut de tine....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/a-v-0030553/poezie/1818480/cand-m-am-pierdut-de-tine

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.