Poezie
Vechea alee
1 min lectură·
Mediu
Pe aleea veche dintre anotimpuri
S-au asternut ninsorile uitarii
Numai gandurile mele in rastimpuri
Incearca sa alunge linistea cararii
De cand paseam tacuta pe alei
In stralucirea diminetii fara nor,
S-au scuturat de floare tei
Visele s-au scrijelit in coaja lor
Dorintele s-au mai schimbat acum
Dar sub copacul din hotarul morii
Iarba-i la fel de verde-n drum
Ca si atunci se scutura toti norii
Si banca mea de sub cununa verde
M-asteapta-n drum sa-mi sopteasca
Povestea ce-n trecut se pierde:
O fata s-un baiat sa se iubeasca.
Si mierea lunii s-o coboare-n gand
Iubindu-se ca-n prima zi de vara
Si sa-si uneasca visele in crang
Fara sa ceara lumii socoteala.
Acelasi Soare era atunci stapan
Sub Luna ne iubeam pe furisate
Si-acuma e acelasi Soare bland
Dar Luna mea s-a rupt in jumatate
Am fost candva copii de pe carare
Ce alergau la-ntrecere cu vantul
Dar vremea a lasat aleea fara soare
Si doar eu o mai strabat cu gandul.
Aprilie 2003
001.613
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- DANILA MONICA
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 163
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
DANILA MONICA. “Vechea alee.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/danila-monica/poezie/42189/vechea-aleeComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.