Poezie

Tot femeie …

2 min lectură·1 martie 2012

Mediu

Dacă m-ai întreba ce vreau să fiu

Ți-aș răspunde bunăoară

Tot femeie aș vrea și mai târziu

Să revin, a suta mia oară…

Toate comorile universului nevăzut

Sufletul ei tăcut, cu grija le învelește

Din el iți tragi tu seva, și mai mult

Aici vei reveni pentru a renaște.

Te ocrotește, când grijile te hăituiesc

Cu însăși viața ei. Un vechi colind

Despre ochii speriați ce se adăpostesc

În sufletul Mamei, speranțe primind.

În actul ei de renunțare supremă

Se pierde, dar trăind mereu prin tine

Iubirea ei cel mai adesea se reazemă

Pe lacrimi mute, triste, clandestine.

Fruntea ei sub griji adânc vibrează

Strânge pe drum atâta putere

Lumea și viața ea le colorează

Printr-un singur gest de iubire.

Îți ascunde inima frântă în pumn

Necondiționat și atât de senin

Îngerii îi înalță surâzând un imn

Iar sufletul ei ți se dăruie deplin.

În biserica plină de iubire și iertare

La orga ea cântă cu sufletul desculț

Ea iartă în fiecare clipă tot mai tare

Iubindu-te în fiecare zi mai mult .

Stele s-au adunat pe tâmpla ei

De atâtea griji ce-n inima le poartă,

S-au adumbrit acum și ochii grei..

Nu e bătrână, ci doar e înțeleaptă.

Dacă m-ai întreba ce vreau să fiu

Ți-aș răspunde acum fără sfială

Tot femeie aș vrea să mai fiu,

Fiică, Femeie și Mamă.

1 Martie 2012

002.241

DANILA MONICA. “Tot femeie ….” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/danila-monica/poezie/14002120/tot-femeie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.