"Elegia eternului plecat" – 1872 rezultate
0.02 secundeMeilisearchRoxana Gabriela Braniste
Premii Literare 1.Premiul National la "Festivalul de Poezie si Interpretare Critica EMINESCU" 2004 2.Premiul trei la "Conursul National de Poezie GEORGE COSBUC" 2004 3.Premiul I la "Festivalul National de Poezie COSTACHE CONACHI" 2003 mai 2007 Volumul de versuri "Minus patru elegia jumatate (3) septembrie 2008 Volumul de versuri "Lilith" 4.Premiul de Excelenta pentru volumul de versuri bilingv "Lilith", acordat de Revista "Oglinda literara", Focsani 5.Premiul Francofoniei, acordat de Societatea Poetilor Francezi, mai 2008, Paris
32 poezii, 0 proze
Grigore Alexandrescu
Grigore Alexandrescu (n. 22 februarie 1810 Târgoviște- d.25 noiembrie 1885 București) a fost un poet și fabulist român. S-a născut la Târgoviște, în anul 1810, în mahalaua Lemnului, fiind al patrulea copil al vistiernicului M. Lixandrescu. Rămâne orfan și sărac, dar de mic e deștept, cu o memorie extraordinară. Învață greaca si franceza. Ajuns la Bucuresti, este elev la pensionul Sfantul Sava, fiind coleg cu Ion Ghica. Face cunoștință cu Heliade. Uimește pe toți prin talentul său poetic. Va sta și acasă la Heliade, care-i va publica prima poezie Miezul nopții în Curierul Românesc, urmată de elegia Adio la Târgoviște. O vreme, a fost ofițer, dar a demisionat (1837). Din pricina unor scrieri (Anul 1840 și Lebăda și puii corbului) este inchis in temnita. A ocupat funcții mărunte. În 1848 e redactor al ziarului Poporul suveran. În ultimii 25 de ani de viață a fost marcat de alienare mintală. A murit sărac la București în anul 1885. debutat cu poezii publicate în „Curierul Românesc” condus...
37 poezii, 0 proze
Viorel Tautan
Născut la Bocșa Română,jud.Caraș-Severin.Învățământul preșcolar, primar, gimnazial și liceal - în Jibou,prima promoție - 1961,jud.Sălaj.Stagiu militar între 1961-1963. Bibliotecar la Sindicatul CFR Jibou ('63 - '64). Facultatea de Filologie la Cluj, cursuri de zi (1964 - 1969).Profesor de Limba franceză,limba latină, limba si literatura română la Liceul Teoretic "Ion Agârbiceanu" din Jibou (1969-1973; 1990-2008). Conducător de cerc - teatru școlar și teatru de păpuși la Casa Pionerilor /azi - Clubul Copiilor/ Jibou (1973-1990). Școala populară de artă - actorie și regie teatru (1973-1976). Debut absolut în "Viața Studențească" - 1965.Debut poetic în "Tribuna" din Cluj - 1982. Debut editorial cu placheta "Jurnal în răspântii", Ed. Dacia - 1997. Apoi: - "Gesturi în oglindă", Ed. Paralela 45 - 2002,"50"(monografia Liceului Teoretic "Ion Agârbiceanu" Jibou);"Elegia Civis Transilvaniae", Ed.Limes, 2010. Apariții în Antologii bilingve - română-maghiară:("Alb-Negru/ Feher-fekete" (1998),...
19 poezii, 0 proze
Livia Georgescu
"Îngeri înnegriți între litere, Între pagina de deasupra și cea de jos, subtiati, fără apă în ei și răcoare, cu tăiș fioros... Ca să mă tai cu ei de privirile care fără să le-nvoiesc, mi-au crescut -când, togă virilă, tristețea mea aspră cu o fibulă de gheață mi-o prind." Elegia a 8-a, hiperboreană, Nichita Stănescu
53 poezii, 0 proze
Ioan Cutova
CUTOVA, Ioan (n. 13 iulie 1919, Veria, Grecia - d. 17 mai 1992, Bistrița-Năsăud), poet. Fiu al Haidei și al lui Nicolae Cutova; I.C. face școala primară la Veria și Grebena, în școli românești, apoi în România, la Târgu Mureș, unde își încheie studiile liceale. A absolvit Facultatea de Litere și Filozofie din București în 1944. În 1945, alături de Ion Frunzetti, Mihail Cosma, Victor Torynopol și Margareta Dorian, primește premiul pentru poezie al Editurii Forum. Comentând producția lirică a acestor poeți, Perpessicius scrie despre volumul Cerc vicios, prima carte a lui I.C.: "Peisagiului exterior, de culoare industrală și proletariană, i se substituie dialogul cu sine însuși, elegia autumnală a sufletului invadat de nevroze, de aspirații nelămurite, de vise interzise, de miragii proiectate, cum stă bine oricărei poezii adolescente, în ostroavele închipuirii și ale neființei". Scriind în limba română, în care fiorul liric este "atât de manifest, dar cu atâta luciditate temperat"...
1 poezii, 0 proze
Andrea Zanzotto
S-a născut la Pieve di Soligo (Treviso) la 10 octombrie 1921. Face Facultatea de litere la Padova, terminând-o în 1942, dar în tot timpul studiilor și după aceea este profesor în satul natal. După o perioadă de „aclimatizare” culturală, petrecută în Franța și Elveția, s-a reîntors să profeseze în același peisaj ce se va transfera treptat în spațiul textului poetic. Primul volum de poezii se numește A che valse? (fiind publicat însă la Scheiwiller abia în 1972) căci debutul editorial are loc la Mondadori, relativ târziu, cu Dietro il paesaggio, în 1951. După spusele poetului într-un interviu, el nu poate scrie decât „în fața/îndărătul peisajului” natal. Fără evenimente exterioare de răsunet, biografia omului Zanzotto se suprapune perfect pe autobiografia poetului. Cele mai îndrăznețe gesturi ale sale sunt chiar operele publicate. Acestea, după debutul amintit, continuă astfel: Elegia e altri versi (1954); Vocativo (1957); IX Ecloghe (1962); La beltà (1963); Gli sguardi i fatti e...
1 poezii, 0 proze
Stoian Elena Diana
...actualmente sunt studenta in Iasi,la Facultatea de Medicina Vetertinara,anul IV.. Am ajuns pe acest site din dorinta de a cunoaste oameni a caror ganduri,idei,dorinte...sunt aratate tuturor,asa cum sunt de fapt,sau poate prin dorinta de afisare... Sper sa pot fi integrata,asa cum sunt,in aceast mic univers al cuvintelor... ...folosesc aceste puncte"..."pentru ca multi le folosesc,dar foarte putini incearca sa afle rostul lor... 20 august,1984/Tecuci
3 poezii, 0 proze
legeie
1 poezii, 0 proze
ion cranguleanu
* * * Vreme de elegie,timp de luna neagra Vant cu stele batute,ranile mele la vant! Eu mi-am pierdut sufletul prin fantani Cautand chipul tau, Eu mi-am pierdut pasii prin pamant Mereu dupa tine, In goana, Cu gura in spume... Timp de cantec intr-o singura voce, Jale si tristete de balada, Luna peste morminte,luna neagra, Pasare rupta gata sa cada..... Vant alungat pe rauri in sus Om singur si pamant pana la capatul lumii!
0 poezii, 0 proze
Damian Ureche
Damian Ureche a fost un poet român care a trăit la Timișoara. S-a născut la Slătioara, la 2 septembrie 1935 și a încetat din viață la Timișoara la 15 ianuarie 1994. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din anul 1967. A publicat 21 de cărți, remarcându-se mai ales prin Elegie cu Francesca da Rimini și Spectacolul privirii. A fost redactor la revista Orizont.
17 poezii, 0 proze
Elegia eternului plecat
de Laurentiu Blaga
eu am să plec în miez de ploaie, în timp ce câinii vagabonzi se-ntrec, iar trotuarul ud se moaie sub mersul meu banal și sec. te-am consumat cu sete de bețiv, cu patos, ca pe o țigară, să te dizolv...
Cele 7 elegii ale tristeții
de catalin ioan vega
Pași mici alunecă din gânduri Din viață aleargă clipele flămânde După miracole căzute în taină. Ascuns de tristețe destinul Te învață taina de-a muri… Cât de ușor aleargă în decor Dansul muzelor urcă...
Marius Chelaru: La pas prin sine însuși
de Valeria Manta Taicutu
Versiunea în limba engleză a unui volum scris de Marius Chelaru – „When the present settles down” / „La descălecatul prezentului” (realizată de Olimpia Iacob și apărută la Editura Timpul, 2006) – are...
Iubito
de Jianu Liviu-Florian
Iubito Iubito, fiecare moare singur - Doar noi murim, iubito, amandoi , In mana ta e viata mea, si invers In mana mea, iubirile din noi... Macar de-am fi si-n moarte impreuna asa cum, mana-n mana, am...
Trei Poeți Brașoveni
de florin caragiu
Adrian Munteanu. Octava Sângelui Brașoveanul Adrian Munteanu se numără între cei mai remarcabili sonetiști ai literaturii noastre. Șerban Foarță elogia frumusețea acestor poezii, care îl „consolează...
Elegie la un cutremur de Epocă
de Camelian Propinatiu
Să te cutremuri cu atâta casă cu tot ca într-o cratiță căreia Virginia Woolf, bucătăreasa de care se temeau teroriștii, i-a interzis expres să i se lipească de fund ca de jilțul puterii bulionul de...
Elegie
de Claudiu Constantin
Alerg printre stropii de cer, printre valuri de ploaie și vânt, pe-un vechi al durerii pământ; nu știu ce înseamnă „să sper”. În palmă-mi se-adună iar apa din ploaie sau poate din lacrimi, se-ntunecă...
să nu te temi
de viorel gongu
Să nu te temi chiar dacă știi, de-acuma, Că fără capăt, drumul meu se curge Prin herghelii cu nori și iepe murge De neatins de aer sau de humă. Să nu te temi, nemoartea nu pătează Nici nu se ia prin...
Poezia
de razvan rachieriu
Poezia o percep ca acea renunțare la vorbe, sculptată în simboluri din materia formei care îmbracă gândirea lirică dezbrăcând cuvintele de sensuri, creează o altă lume în care te pierzi în momentele...
Calistrat Costin în galaxia mea!
de paul blaj
Cum trec anii… direct în amintirile noastre, mai vagi, mai vaste, mai frumoase ori mai ghemuite înspre izbucnirea într-un sentiment, într-o altă realitate, pentru a o modifica, îmbogățind-o cu...
