Poezie
Cele 7 elegii ale tristeții
2 min lectură·
Mediu
Pași mici alunecă din gânduri
Din viață aleargă clipele flămânde
După miracole căzute în taină.
Ascuns de tristețe destinul
Te învață taina de-a muri…
Cât de ușor aleargă în decor
Dansul muzelor urcă nebunia;
Lucid, pe treptele mâniei
Să adormi, închis spre cer.
II
Nu cea mai lungă cale a eternului
Înalță viața în suferința de-a păși
Cu umărul peste-o privire a morții.
E prea ușor să te ridici cu aripa frântă
Din gheara destinului cuvântul închide,
În grațiile absolutului nostru viziunea
Plutește ca o metaforă pe-un epitaf
Epilogul subscrie rațiunii urma
Flămândă de șoaptă,…tristețea.
III
Arta de-a te coborî te înalță
Prin drumul tău pășit peste ființe
În urma lacrimilor amintirea arde
Suspensia de puncte ce ochiul o închide.
Din veșnicie, ruptă cade pata
Fecioara căutată de lumină
A învățat amurg și zumzet de albină
Să se coboare peste umbrele cerești
Rotindu-se-n izvoare ca să vină
Tristețe, ca o frunză tot plutești…
IV
Focul arde în cascade de lumină
În ochi reflexiile speranței se așează
Peste muntele unde apune soarele…
Ascuns într-un ocean nisipul ud
Așteaptă lacrima să-l usuce de uitare
Pescărușii plutesc, corăbiile albe
Peste viață, marea e prea albastră
Și timpul prea scurt îmbătrânește
De iluzie, singurătatea moare…
V
Peste lumină adie noaptea
În casa mea cu o fereastră
Ghem, lut și os se împletesc
Sub copacul gândurilor noastre.
Așteptarea îmi ucide specia
La ultimul tratat de neputință
Eterna pace, eterna suferință
Animă ultima dorință
Tributul morții e tristețea…
VI
A alergat timpul să prindă viziunea
Din anotimpul fluviilor revărsate
Mâini sculptau menirea privirii tale,
Am înțeles apusul ca să-ți ascult chemarea
De lacrimi și clipe se zideau ochii
Orbilor ce n-au văzut niciodată fericirea
Cuvânt atât de mic, lumea e prea mare.
Ca o stea din univers speranța
Dintr-o șoaptă tristă ia valoare.
VII
Tristețea, lacrima ce înalță
Cărări prin raza muritoare
Pășește peste umbra candă
A morții tot mai mare...
Albastrul râului mă chinuie
În mulțimi de umbre așteptarea
Legată de pământ prin frunze
Urcăm un drum al vieții
Prin cerul din mormânt.
001.186
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- catalin ioan vega
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 338
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 70
- Actualizat
Cum sa citezi
catalin ioan vega. “Cele 7 elegii ale tristeții.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/catalin-ioan-vega/poezie/14083931/cele-7-elegii-ale-tristetiiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.