"E de aproape vara" – 20926 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
DBDimitrie Bolintineanu
Dimitrie Bolintineanu (n. 1825 Bolintin-Vale - d. 20 august 1872, București) a fost un poet român, om politic, participant la Revoluția de la 1848 și diplomat. Dimitrie Bolintineanu era macedonean aromân de origine, părintele lui, Ienache Cosmad, a venit în țară din Ohrida. În puțini ani ai tatălui său Ienache își făcu în Valahia o situație acceptabilă. Arendaș, mic proprietar, apoi subprefect, cu reședința la Bolintin, sat aproape de București; el nu apucă să-i lase celui de al doilea născut, Dimitrie, o avere care să-l scutească de griji. Orfan de ambii părinți încă din 1831, tânărul a fost crescut de rude mai avute. Se susține de timpuriu, precum Grigore Alexandrescu, I. L. Caragiale, Mihai Eminescu, prin slujbe funcționărești. În 1841 era copist la Secretariatul de Stat, în 1843 - secretar la departamentul „pricinilor suditești". Printr-un misterios concurs de împrejurări, e ridicat, în 1844, la rangul de pitar. Faptul că publicase în 1842 admirabila poemă "O fată tânără pe patul...
62 poezii, 0 proze
KKabir
Kabir este discipolul renumitului ascet hindus Ramananda. Kabir se numără printre cei mai mari poeți din lume, biografia lui Kabir, însă, este înconjurată de legende contradictorii, neputându-se avea încredere în nici una dintre ele. Unele au o sursă hindusă, alta musulmană, susținând că a fost ba sufi, ba un sfânt brahman. Numele lui e o dovadă convingătoare că a provenit dintr-o familie de musulmani și cea mai probabilă variantă este cea după care Kabir a fost copilul natural sau înfiat al unui țesător musulman. Kabir a fost mai mult decât un poet, a fost un om al spiritului, un înțelept, un reformator religios și întemeietorul unei școli care numără și azi aproape un milion de hinduși, dar Kabir rămâne pentru noi poetul mistic. Kabir a urât orice exclusivism religios și a căutat mai înainte de toate să-i inițieze pe oameni în libertatea divină. În paralel cu viața lui interioară de iubire și închinare, cu expresia ei artistică în muzică și cuvinte – căci a fost un muzician la fel...
56 poezii, 0 proze
John Berryman
John Berryman (1914-1972) a fost, alături de Lowell, unul dintre poeții cei mai de seamă ai Americii deceniilor \'50 și \'60. După un debut care a atras atenția - lungul poem narativ Omagiu pentru Doamna Brodstreet - evocare într-un limbaj de mare concizie și originalitate a uneia din primele poete puritane ale Statelor Unite, Berryman a evoluat spre un stil tot mai personal, care l-a impus ca una din personalitățile influente ale literaturii țării sale. Cântece de vis este opera sa majoră, care l-a preocupat în ultimii ani de viață (înainte de sinuciderea sa, de asemenea înfăptuită prin aruncarea de pe un pod). E vorba de un lung poem narativ, suită de aproape 400 de piese scurte în trei stanțe a câte șase versuri, în care eroul, uneori povestind la persoana întâi alteori, chiar în cuprinsul aceleiași poezii, acceptând să fie văzut din afară, ca simplu personaj, uneori dialogând cu sine însuși, alteori cu un interlocutor căruia i se adresează cu apelativul folosit in blues, „Domnule...
1 poezii, 0 proze
Marian Neacșu
un om simplu, plin de defecte, dar în dezvoltare de calități. student în anul 2 la litere , la UpgPloiești. am trecut prin multe și deși nu par că m-am maturizat încă, eu consider că am făcut-o prea devreme. scriu versuri și proză de aproape 3 ani și trăiesc prin asta, repet, prin asta , nu din asta... cine sunt, nu știu, e un mister și pentru mine/viața mea e o gură de aer între două rime...
4 poezii, 0 proze
APAldo Palazzeschi
Aldo Palazzeschi (pe numele real Aldo Giurlani) s-a născut la 2 februarie 1885 la Florența. Urmează inițial o școală de actorie (avându-l coleg pe Marino Moretti), fiind chiar actor pentru o perioadă în compania teatrală a Lydei Borelli. Trăiește izolat aproape tot timpul la Florența (cu unele sejururi la Paris) până în 1941, când se mută la Roma unde va și deceda la 17 august 1974. Pe propria cheltuială îi apar primele trei plachete de poezie: I cavalli bianchi (1906), Lanterna (1907) și Poemi (1909). Va adera la mișcarea futuristă, publicând L\'incendario în 1910 sub auspiciile lui T.F. Marinetti. (Aici, e de observat că Drumețul incendiar al lui Gellu Naum apare abia în 1936). Deși mai revine în 1925 la Vallecchi cu o antologie, intitulată Poesie, Palazzeschi va traversa apoi o lungă etapă de proză (având ca punct maxim apariția romanelor Stampe dell\'800, 1932; Le sorelle Materassi, 1934). Spre sfârșitul vieții, cu Cuor mio (1968) se întoarce către actul poetic, retrăindu-l cu...
0 poezii, 0 proze
Gabriel Gheorghisan
Stateam si ma gindeam intr-o zi ce e mai frumos pe lumea asta : - Ce e mai frumos decit sa ai pe cineva aproape de tine ? - Ce e mai frumos decit sa ai pe cine iubesti linga tine ? - Ce e mai frumos sa ai prieteni la care sa poti apela oricind ? - Ce e mai frumos ?
2 poezii, 0 proze
DIDenisa Ispas
Am 24 de ani (sunt mare!), locuiesc undeva departe impreuna cu fericitul consort, imi plac o groaza de lucruri, mai ales ironia si sarcasmul, cartile, cafeaua, apa de orice fel (de la ocean la cada plina), fotografia, palavrageala serioasa sau nu, somnul si soarele. Nu (mai) fumez, nu colectionez fluturi, nici barbati, sunt aproape maritata (puie-v-a dracu' sa-mi ziceti tanti ca va strang de gat!), nu-mi plac mitocania si certurile degeaba, nu-mi place frigul decat daca e si zapada, nu trag cu tunul, nici cu urechea si mi-e frica de avioane.
4 poezii, 0 proze
ICIovița Camelia
Văzînd lumina zilei intr-un oraș plin de flori din partea de vest a României.Trăiesc departe de țara mea,dar văzând că toate străzile duc la Roma,pot spune că sunt aproape.Legătura mea cu poesia e un copil mic ce are nevoie de multă dragoste,e multă dragoste ce simt să exprim.Legătura cu natura,meditând asupra ei,a avut un rol important pentru că eu sunt aicea.Creșterea mea ca și persoană ma ajutat să văd mai departe de tot răul ce ne înconjoară.Trăire interioră puternică,dorința de a mă cunoaște și nu în ultimul rând de a cunoaște persoanele ce sunt aproape de mine.Tot ceea ce am făcut până acuma nu are nimica în comun cu poesia,dar trăind zi după zi până acuma,are totul.Mă consider o personă norocoasă ce reușește să găsească fericirea in lucruri simple.Nu a fost mereu ușor și nu este nici măcar astăzi,mergând împotriva cursului de apă nu va fi niciodată,dar dând iubire fără să se ceară nimica în schimb,se primește iubire.Este mai multă fericire dând că primind.Iubesc animalele având...
6 poezii, 0 proze
GCGalita Crina
De ce? Din argumente întemeiate în urma unor trepte parcurse unde factorul realitãții a îngradit specia întoarsa cãtre elementul pur, acela al conștientizãrii spațiului și timpului concret, proces posterior conștiinței invadata de amorf. De ce? Dintr-un impuls, dintr-o revoltã determinatã de un sistem exterior haotic . De ce? Nu dintr-un proces continuu, ci doar pentru o schimbare a metodelor, a paradigmelor. Pentru a transmite un cod lingvistic, singura modalitate de a coopera cu alte entitãți umane în sens generic. Cu precizarea: gândirea îmi este inseparabila de exprimare(știu... e "logic", "non-recomandabil", dar utilizabil... hmm, relativ "logic", oricum același vesnic și pur clișeu bazat pe un soi de empirism... ). Dintr-o dorințã: de a rãspandi zâmbete, de a mã detașa de abisuri, de "îngramadiri de contradicții", de a atinge cerul mai departe de limitat, mai aproape de înțeles... .
1 poezii, 0 proze
Victor Titiu
Dacă vreodată treceți printr-un sat așezat la câțiva kilometri de Lechința lui Ion Vlasiu și la alți câțiva de Vaideiul lui Ion Horea, aproape de Ludușul lui Traian Furnea și nu foarte departe de Giulușul lui Eugeniu Nistor, sat tânăr cu mulți copii care tot la șapte pietre aruncate-n apă se scaldă și pescuiesc, care caută cu înfrigurare locul unde curcubeul iși pune piciorul pe pământ, care fac tăcerea sa cânte și își îngrădesc pădurea cu urmele pașilor, care învață sa citească în cartea cu vise, convinși că nicăieri nu e mai bine ca acasă, fiți siguri că sunteți în satul meu și vă poftesc la mine unde semințe de bostan sunt din belșug iar pâinea și sarea nu se termină niciodată. Fiți, deci, oaspeții mei dragi!
24 poezii, 0 proze
E de aproape vara
de qasman
E de aproape vara Frunza de tei e verde albastra Gugustiucul si graurul obositi Se aseza pe creanga moale s-au scuturat florile albe de visin peste mare e vifor paharnicul vietii incearca sa zboare....
Înfățișarea celor ce cresc împotrivă
de Mihail Vârghișanu
Înfățișarea celor ce cresc împotrivă Mă înconjur cu muntele meu trunchi în soare suind - numai munții pot ține înfățișarea celor ce cresc împotrivă memoria pietrei tresaltă și în nisipuri hoinare,...
Ploaie de vara
de cristi stanut
Ploaie de vara Iubita mea e inger in seara cenusie Cand ploua peste lacrimi, se naste o poezie Vantul suiera in jur dar eu nu-l mai aud Prin cugetul luminos ignor intunericul surd O raza de lumina in...
Într-o vară, un tren
de Grig Salvan
E comunism ”biruitor la orașe și sate”, noi suntem adolescenți, băieți modești de la țară, dar sănătoși, viguroși și plini de viață. Viața ni se pare frumoasă și plină de promisiuni de viitor. Am...
O zi albastra
de Irina
„Azi e una din acele zile albastre de vara.Vazduhul e gol , nu a fost inca cotropit de aripile neastamparatilor pescarusilor pentru ca este sufocat de razele ucigatoare ale astrului ceresc . Dar asta...
Cronica Ratării (I)
de Cristiana Popp
Tu nu știi cât îmi e de târziu și câtă pustietate rânjește sterpezit în ființa mea. Oricât aș încerca să scap de obsesia mea pentru tine mă învârt parcă într-un cerc bezmetic și bucla lui stupidă mă...
Anotimpuri
de Maria Prochipiuc
E seară. De câte ori nu mă opresc la marginea pădurii să-ți admir simfonia - roșu deschis, sărutat pe alocuri de câte o pată de albastru. Nu a plouat de zece zile, dar azi, timp de aproape o oră,...
Fumul difuz al unei experiente
de De pe drumuri
Imi aduc aminte de o frumoasa si ingaduitoare seara de vara din 2006. Nurnberg, Germania, parca. O stradutza din aia peitruita cu dale mari, quasiperfecte, din bazalt, de pe vremea cand antibioticele...
trecut, prezent, viitor
de Caragata Cristiana Oana
marea preoteasă pe tronul ei de piatră între boaz și jachin așteaptă întoarsă cu luna la picioare nemișcată cu cruce pe piept și tora în mână tăcută în roba ei albastră la granița dintre lumi marea...
Poem cu femeie înaltă și vie
de Dana Banu
motto:\"maică plângând, spălând pietre\"- Paul Aretzu am văzut o femeie cu năframă neagră stând la capătul serii printre crengile de cireși înfloriți adia un vânt de vară aproape transparentă și vie...