Marian Neacșu

Stând la coadă la Știrbei Lacrimile-mi curg șuvoi „Ãștia n-au mai adus piei, Deci adio haine noi!” Poate-s mult prea ipocrit, Ce-aș mai face cu-nc-o robă Când deja sunt buimăcit De ce am

Declin spiritual, ne îndreptăm spre anarhie În tot mai dura realitate-a veacului ce va să vie, În lipsă de cămin ai opțiunea pușcărie Se spală minți mult mai ușor decât banii de hârtie. Se fură

am dat un search, cam la hazard, așa, din curiozitate! să văd cât sunt de accesat: și am fost dat pe spate! copii, adulți, bătrâni, destui m-au căutat azi noapte, au zdrăngănit prea nesătui

Ochii-nlăcrimați mă duc Înapoi acasă, Cu fața arsă de amurg Și cu minciuni în plasă. Copii îmi ies în cale-n cerc, Mă trag blajin de mâna Eu țip la suflet și îl cert Că n-a vrut să