Poezie
Ploaie de vara
1 min lectură·
Mediu
Ploaie de vara
Iubita mea e inger in seara cenusie
Cand ploua peste lacrimi, se naste o poezie
Vantul suiera in jur dar eu nu-l mai aud
Prin cugetul luminos ignor intunericul surd
O raza de lumina in inima mea patrunde
E o premisa de iubire ce in noapte se ascunde
Cat de mult ma doare cand ploua si e vara
Iar iubita mea e uda in miros de seara
Sub norii negri ii privesc chipul luminos
Cand ea, cu buzele de foc, ma fulgera taios
Carbunele din ochii ei luceste fantomatic
In fata sa ma aflu eu – nebun poet romantic
Suvite negre lenevesc pe chipul sau stralucitor
Si e firesc sa o admir, e firesc sa o ador
Aerul vibreaza-n inaltimi si cerul negru crapa
Lumini se-mprastie in noi si peste tot e apa
Chipul sau e alb cu plete negre acoperit
Si-n dulcea nebunie, ea e cea ce m-a vrajit
Cat de aproape e de ingeri dar si de mine
Simtindu-i trupul firav, visand la nopti senine
Iubind-o cu nesat, oferindu-i viata mea
O strang usor in brate plangand in ploaia grea
002426
0