Iubitei mele ...
Cand te-am simtit aproape
mi-a tresarit sufletul virgin
ce te dorea cretin
si imi placea nebunia asta
Imi cream o alta lume
cand ochiul tau
Ploaie de vara
Iubita mea e inger in seara cenusie
Cand ploua peste lacrimi, se naste o poezie
Vantul suiera in jur dar eu nu-l mai aud
Prin cugetul luminos ignor
In salbatice locasuri
se asterne cenusa de crini
venita din crestetul cerului
Peste orase ingerii canta cu glasuri calde
revarsarea iubirii si armonia brazilor
impodobiti cu ganduri si
Imi plec urechea
Spre vorbe inca nerostite
Adulmec oaza
Privirii tale nevazute
Adorm la sanul tau
Ce nu e de gasit
Ma incalzeste soarele
Ce inca nu a rasarit
Ma infior de mangaieri
Dar
Imi plec urechea
Spre vorbe inca nerostite
Adulmec oaza
Privirii tale nevazute
Adorm la sanul tau
Ce nu e de gasit
Ma incalzeste soarele
Ce inca nu a rasarit
Ma infior de mangaieri
Dar
Tacerea mea
In ochiul tau se sparge
Si pretul meu inca nu-l stii
Cand eu, supremul sacrificiu,
Te astept sa vii
Indiferenta ta
E vierme ce-mi roade firea
In zile moarte, de ocara,
Iar
Deasupra soarelui,
unde pietrele plang
prafuind ganduri risipite in timp,
mi-am asezat umbra versului de ieri
inecat in placeri si dureri.
Cand versul meu va inflori
in lacrima iubirii
Puterea viselor ma copleseste
Prin temnita lor ce ma inghite
Ca un ochi flamand
De ganduri ruginite
Clepsidra ce masoara vesnicia
Si-a asezat peretii in jurul meu
Lasand timpul sa curga
CS