"Dureroasă, amintirea ei..." – 7041 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
MVMatei Vișniec
Matei Vișniec este născut în 1956 în România. Copilăria și-a petrecut-o la Rădăuți. Tatăl era contabil iar mama învățătoare. Familia sa a avut experiența dureroasă de a i se fi confiscat pamântul pe care-l deținea și îl lucra. De mic observă că trebuie să adopte la școala și mai târziu în viața activă o ideologie de care știa că nu este chiar așa de perfectă și de adevarată. Această diferență între realitate și modul în care este înfățișată realitatea, cum ar fi spus tatăl său contabil, între scriptic și faptic, va fi inspiratoarea multora din piesele sale. Din copilărie într-un oraș în genul acelora "în care nu se întâmplă nimic" cum spunea Minulescu i-a rămas o amintire de neuitat: spectacolul circului în turneu la Rădăuți. Spectacolul plin de culori, pe scenă, în direct, i-a trezit gustul pentru reprezentația teatrală. Îi va inspira ideea piesei Angajare de clovn Se mută apoi la București unde are acces la toate bibliotecile, toate formele de scriere, la literatura clasică și...
54 poezii, 0 proze
MDMarin Corneliu Dobre
In plin razboi mondial, pe 11 septembrie 1941, in casa tâmplarului Ionita, de pe malul lacului Tei din Bucuresti, aparea al cincilea copil. A fost dorit? n-a fost? Cert este ca odata venit pe lume a fost rasfatatul familiei: Bebi. Primele amintiri legate de copilarie sunt din timpul refugiului la adapost, de teama bombardamentelor din anul 1944, purtat de sora sa Lili, cu sapte ani mai mare. Desi in poeziile sale copilaria apare ca un paradis pierdut, aceasta stare de fapt a durat foarte putin, intrucât familia a fost lovita dezastruos prin moartea intâiului nascut - Gogu, la nici nouasprezece ani. Nu mult dupa aceasta a cazut, rapusa de durere si mama - Steluta. Tragedia familiei s-a repercutat dureros in inima copilului de nici unsprezece ani, marcându-i intreaga viata. Urmarile razboiului, privatiunile micilor meseriasi in contextul anilor ^50, au inrâurit si ele viata interioara a scolarului si liceanului Corneliu. Dar tocmai aceste necazuri poate ca l-au si fortificat, reusind sa...
52 poezii, 0 proze
MMMatei Mihaela M.
M-am născut în vara anului 1981 într-un sat nemțesc situat la granița vestică a tării. Trăind acolo primii ani de copilărie alături de bunici, am avut norocul de-a fi pentru o scurtă perioadă de timp om "normal". Școala și educația mea sunt complet irelevante și nu merită nici o atenție. La 19 ani mi-a încept "aventura" pierdutului de timp prin birouri, ședințe și între colegi de-o mediocritate dureroasă. Până la momentul de față am călătorit într-o măsură acceptabilă reușind astfel să văd câteva țări și de curând mi-am schimbat radical viața dedicandu-ma călătoriei, trăirilor și artei.
16 poezii, 0 proze
Andrusca Ervin Alen
Complicatiile dureroase ale vietii destinate a demoraliza fiinta mea imi dezvolta ironia cu care tratez clipele urmatoare; de-acord sunt cu faptul ca inima gazduieste doi razboinici, unul este iubirea iar celalalt ura si ca cel care va invinge intotdeauna este cel pe cate il hranesti mai mult
10 poezii, 0 proze
Roxana Mihailescu
1977 - prezent : Suferință tu, dureros de dulce...
3 poezii, 0 proze
Adrian Ruscea
M am nascut intr o lume lume gri, care amortea dureros sub un cer negru. Oamenii vineti se miscau mecanic fara un scop si o vointa proprie. peste noi cernan du si cenusa urgiile unor nebunii... Razvratirile singulare fulgerau efemer Intunericul Rasaritului. Eram condamnati sa fim Omul Nou programabil si previzibil. Asa a fost pana cand Gerul a clocotit...
11 poezii, 0 proze
mocanu mariana
atunci cand m-am nascut aveam de toate. INOCENTA mi-a rapit-o un demon al intunericului...,INCREDEREA sa rupt din mine farama cu farama atunci cand cei dragi ma tradau...,FERICIREA a pierit dureros atunci cand m-am lovit de zidul dur al neputintei de ami implini un vis...am ramas doar cu SPERANTA ca voi avea din nou ceea ce am pierdut...
1 poezii, 0 proze
Calota Ion
Prima data am scris poezii pentru ca eram trist si nu ma regaseam in lumea in care traiam ,un personaj aproape halucinogen care nu se acomoda cu "normalitatea" si ritmul vietii celorlalti. Apoi am scris poezii pentru ca m-am indragostit ,brusc si dureros de puternic, si ,suferind cumplit de timiditate, impingeam spre toate zarile mesagerii versurilor pe care le scrisesem in aerul in care tocmai trecuse ireala mea iubita. Mai apoi ,am mai scris poezii . Devenisem dependent . Aerul pe care il respiram il gaseam doar in lumea virtuala a acestor poezii. Si devenisem dependent mai ales de metafora.
1 poezii, 0 proze
Dureroasa, amintirea ei...
de Sorin Olariu
amintirea ei imi mângâia sufletul cum o petală de crin cu visele-n plete sorbeam spuma lactee de pe cerul senin vestea cea nașpa mi-a adus-o chiar curcubeul din țapul meu gol și murdar s-a terminat...
Dureroasă, amintirea ei...
de Sorin Olariu
amintirea ei imi mângâia sufletul cu o petală de crin cu visele-n plete sorbeam spuma lactee de pe cerul senin vestea cea nașpa mi-a adus-o chiar curcubeul din țapul meu gol și murdar s-a terminat nu...
Nevoia de basm a fiintei
de roxanacazan
Inca din prima copilarie, omul are nevoie de basm. La o asemenea varsta, acest impuls este oarecum inteles si explicabil. Insa nevoia de basm nu dispare ci evolueaza, imbraca alte forme, se...
ochii
de sorin saguna
ochii-ți pluteasc deasupra inefabilului turbați de amintirea cu imposibilul ales. mările își cară vertebrele desprinse suspect. timpul calcifiază torid și aspru urma păcii... seara își lasă părul...
Încercarea
de Stoica Nicolae Ciprian
Copii tăi au ochii mei și visul meu e pentru ei. Copii mei se nasc cu visul nostru în ei, cu iubire și cu dor de fericire. Durerea vieții îngroapă orice copil într-o grămadă de vise sparte și îl fac...
șapte cântece pentru eliza
de nicolae silade
1 culoarea părului ei era aidoma unui lan de grâu copt. ochii - mari și albaștri cum cerul văratec. mă-ntâmpina totdeauna cu un surâs izvorât din adâncul iubirii. nu știu de ce mi-o amintesc acum ca...
Sonia cu accent grav și hiat (19)
de Daniela Luminita Teleoaca
Uneori amintirea izbucnește cu violență maximă, acaparează prezentul, te face captiv, într-un fel invalid „in isto tempore”. Experimentezi neputința, o stare de copilărie sui-generis, nevoia acută de...
jocul parcursul lui contează
de Bejliu Anne-Marie
pe nisip încalț sandalele cuvintelor pe nisip ridic castelele de metafore apoi cineva cu indiferență și naivitate dărâmă totul în liniște o iau de la capăt pentru că cineva a spus odată demult că...
Fotografia
de Elena Overhamm
O fotografie — o rază din altă lume, în alb și negru, prăfuită și îndoită la colțuri. Privesc, ating foița de carton învechit... mi-e frică să nu rănesc amintirea acelui timp care a învăluit cândva...
Anul în care am murit
de Caragata Cristiana Oana
Anul ăsta am murit – și nu a fost o moarte subită, o întâmplare accidentală așa cum îmi spune astrograma, nu, ci o moarte lentă, nici măcar dureroasă, dar grea și apăsătoare în prezența ei constantă....
Vis
de Alexandru Despina
Cerul e trist si singur cum ii sta bine unui indragostit. Se intampla ca vinul sa ramana in pahar cand aminteste un maine pe care nu-l poti astepta decat alintand un vers, se intampla ca vorbele sa...
Scrisoare din absurdul amintirii
de dragos moldovan
Bună seara, bătrâne Domn. Îți scriu din închisoarea propriei mele singurătăți. îți scriu din lanțurile propriei mele neputințe. Din celula de sticlă în care m-am ascuns și nu mai pot ieși. În seara...