Dureroasa, amintirea ei...

amintirea ei

imi mângâia sufletul

cum o petală

de crin

cu visele-n plete

sorbeam spuma lactee

de pe cerul

senin

vestea cea nașpa

mi-a adus-o chiar curcubeul

din țapul meu gol

și murdar

s-a terminat

nu mai e bere

fir-ai al dracului

ospătar

.......................

.......................

.......................

amintirea ei

imi sfârtecă sufletul

cel scufundat de-acum

in venin

mă duc să mă vindec

de dor și de bere

mă duc să mă vindec

la birtul

vecin

ps: poezia se dedica Timisorenei (blonda sau neagra, chiar daca merge de multe x impreuna cu 10 negri mititei)