"Dura necessitas" – 20826 rezultate
0.03 secundeMeilisearchGeorgiana Duțǎ
Am venit pe lume in a 17-a seara din luna iulie,pentru ca era cald si luna plina.Anul nu l-am ales eu,ci mama mea care a decis:1982.Necesitatea de a scrie s-a nascut in mine, inainte de a invata alfabetul, pe vremea cand imi inregistram poeziile pe casete audio.Spun necesitate, pt ca scrisul a fost o forma de a evada din colivia de aur, de a compensa visele ucise inainte de a prinde contur si nu in ultimul rand o reala terapie a tuturor tulburarilor sufletesti.Dupa ce am studiat temeinic abecedarul am scris 3 volume de poezie Petale de toamna, Alb incert si Eden si infern, ganduri si un roman Vara aceea.Am absolvit liceul teoretic Eugen Lovinescu, Universitatea Bucuresti, Facultatea de Psihologie si stiintele educatiei, masterul Terapie si recuperare in psihopedagogia speciala, in cadrul aceleiasi facultati. De 3 ani lucrez la o scoala speciala ca si consilier, profesor psihopedagog.Am ales sa ma dedic acestor copii, in speranta ca printre ei voi gasi macar o frantura din copilaria...
23 poezii, 0 proze
Giuseppe Parini
Giuseppe Parini (n. 23 mai 1729, Bosisio, d. 15 august 1799, Milano) „...După cum remarcă Sapegno, importanța istorică a figurii lui Parini constă tocmai în acest amestec al unei educații clasice și al unui temperament lierar puternic cu conținutul unei culturi și al unei morale noi din care rezultă funcția esențială a scriitorului Parini. Ea este mai degrabă aceea de literat decât de poet, de inovator al limbii și al tematicei poetice, de precursor al viitoarei poezii. Precedată sau însoțită de o bogată activitate literară, concretizată în poezii de factură arcadică, în scrieri critice și polemice în care Parini își expune principiile în legătură cu arta, insistând asupra funcției ei educative și asupra necesității unei literaturi vii, legată de realitatea și cerințele societății contemporane, principii afirmate cu ardoare și în Odele sale, opera de căpetenie a lui Parini este lungul poem neterminat și intitulat Ziua. (...) Scrisă într-o deliberată izolare de lumea înconjurătoare,...
1 poezii, 0 proze
Radu Stanca
Radu Stanca (n. 5 martie 1920 la Sebeș — d. 26 decembrie 1962 la Cluj-Napoca) a fost un poet și dramaturg român. Este nepotul lui Dominic Stanca. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie a Universității Regele Ferdinand din Cluj în anul 1942. În timpul războiului, Facultatea de Litere a Universității din Cluj s-a refugiat la Sibiu. Aici a luat ființă Cercul literar de la Sibiu. Dupa modelul lui Eugen Lovinescu care la cenaclul Sburătorul a pus bazele Modernismului interbelic, Cercul a incercat sa salveze tradiția literaturii române, dar a fost repede lichidat de prigoana comunistă din anii 50. [necesită citare] Membrii lui au fost denumiți ulterior de criticii și istoricii literari membrii generației pierdute. A fost, pe rând, asistent al lui Lucian Blaga la catedra de filosofie a culturii, profesor de estetică a teatrului, la Sibiu, redactor, actor, regizor. A facut parte din Cercul literar de la Sibiu, alături de Ștefan Augustin Doinaș, Dan Constantinescu, Deliu Petroiu,...
23 poezii, 0 proze
L. R.Claudia
....am parul de culoarea frunzei adormite, am ochii stravezii, locuiesc la malul marii, iubesc: frumosul, viata! ...sufar, citesc, scriu, lucrez, ma plimb... ma intreb daca pomii infloresc singuri sau trebuie sa fie casatoriti inainte de a lega rod, ma intreb cand a aparut sentimentul, sensibilitatea, zambetul, sarutul... oare au fost inainte de noi, dupa noi...sau odata cu noi... ma intreb cum reusesc unii sa traiasca fara ele... ma intreb daca diavolul este un strain fara chip sau este de printre noi... ma intreb daca frunzele vorbesc intre ele... ma intreb de ce pe unii oameni reusim sa-i scoatem din noroi dar nu reusim sa scoatem noroiul din ei... ...................................................... sunt corecta, punctuala....dar am un mare defect: vreau ca toti oamenii sa fie la fel..... Sunt omul care doresc dincolo de necesitatea momentului actual si stiu ce am de dat si ce am de primit. http://www.trilulilu.ro/folkforever/35b254a58ae034
13 poezii, 0 proze
Dura
16 poezii, 0 proze
MAXX
nascut din gresala,crescut din obijnuita si parasit in cele mai grele momente,viatat uneori este dura,foarte dura....
1 poezii, 0 proze
antonina maudiere
m-am nascut intr-o familie unde visul face parte din realitate si de multe ori realitatea era dura ca un vis fara realizare.din copilarie am incepur sa port povara unei boli incurabile:dorinta de a cutreera lumea,de a sonda noi civilizatii si de a dezlega taina existentei umane. pasiunea pentru limbile straine m-au facut sa plec la facultate.intre anii 1995-2000 am facut studii la facultatea de limbi moderne la universitatea "Aleco Russo" din orasul Balti, Republica Moldova.Acolo orizonturi ale literaturii franceze si engleze mi s-au deschis si am inceput sa scriu in limba franceza si engleza.
37 poezii, 0 proze
Cristian Neagu
Cristian Neagu s-a născut la 19 septembrie 1959 în București. Părinții săi se despart când acesta abia împlinise frageda vârstă de cinci ani. Își urmează instinctiv tatăl, (Neagu Gh.) iar destinul îi atribuie o coplărie dură. În anii de școală își găsește refugiul în cititul cărților, având "fișă permanentă" la biblioteca de cartier. Scrie primele poezii la vârsta de 12 ani, apoi cu ajutorul profesoarei de limbă și literatură română Stănescu Elena (de la șc. gen. nr 131 București) publică în revista "Cutezătorii." Este selectat pentru "Tinere condeie" dar și în pagina elevului din revista "Amfiteatru" (Tudor Opriș) În 1974 versurile sale sunt apreciate de Adrian Păunescu, moment în care Maestrul îi devine mentor, și la îndemnul domniei-sale, Cristian Neagu studiază estetica și critica literară semnate de nume celebre. Mai bine de opt ani, sub statutul de autodidact, conspectează și crează în epicul tăcerii izolându-se de lume, daruindu-se cititului, formându-și un univers de...
210 poezii, 0 proze
Feru Emilia
Trandafirul tainic de Feru Emilia Trandafirul tainic m-a trezit într-o zi Eram doar eu în grădina-nmiresmată Miresme cu flori de câmp și trandafiri Ce mi-au pătruns în inimă și în ființa-mi toată. Cine știe dacă nu parfumul M-a făcut să tresar ca dintr-un somn de moarte, Cine știe dacă nu mormântul Mi s-a deschis ziua în amiaza mare? Și soarele orbit de a sa strălucire Vrea să-i facă loc prin umbra deasă Și, lăsând în urma ei doar iubire- Razele de aur ce o înconjoară. Albul petalelor îmi dau iar aripi Să zbor, să fug în lumea mare Și ca un transcendent al nemuririi Un înger sfânt îmi dă crezare. O lacrimă ce din adâncuri iese Ca un izvor senin al veșniciei Se prelinge lin printre petale Și curge ușor crescându-mi aripi… Plutind în seninătatea măreției Petalele ca o volbură limpede zboară Și-n calea lungă, dură a vegherii Infinitul dragostei o împrospătează. Trandafirul tainic m-a trezit într-o zi Eram doar eu în grădina-nmiresmată Miresme cu flori de câmp și trandafiri Speranță,...
8 poezii, 0 proze
lefter sorana
Cand simti ca totul iti scapa,pamantul iti fuge de sub picioare,opreste-te o clipa,inspira,apoi expira si striga:asta e!Chiar daca totul iti pare un chin fara sfarsit,gandeste-te ca intr-o zi va lua sfarsit si va fi la fel ca la inceput:pur,cald,linistit.Nimeni si nimic nu te va deranja. Si ce daca totul e intors,totul iti merge rau,viata poate lua o alta turnura.Asta daca vrei cu adevarat!Daca te complaci in situatia in care esti,totul va fi pierdut. Trebuie sa speri,mereu sa crezi ca va fi bine!Pentru ceva te-ai nascut,dar pentru ceva bun,nu pentru chin!Fi tare,fi tu insati,fi asa cum ai fost mereu:nepasatoare,rece,dura.De ce te-ai schimbat?Nu erai asa!Unde esti,unde te-ai pierdut?Pe care drum ai ratacit?Regaseste-te! Vino!Simti ca totul e altfel?De ce lasi grijile sa te copleseasca,lasii sa te domine,raul sa te inraiasaca? SUNT DOAR UN SUFLET NEBUN CU TRUP DE FUM!
3 poezii, 0 proze
Dura necessitas
de Marcel Cuperman
Verde, galben, tern Sinod, Scai, urzici și mătrăgună, Unduiesc mȃhnit prohod Sub doi ochi cerniți de lună. Toace, clopote, văpăi, Țipete de-ngropăciune, Mucezesc sub pline văi Frunze-n lăvicere...
Ipostaze ale cavalerului, cavalerismului, voinicului, viteazului în textul popular
de Stefan Lucian Muresanu
IPOSTAZE ALE CAVALERULUI, CAVALERISMULUI, VOINICULUI, VITEAZULUI ÎN TEXTUL POPULAR Ștefan-Lucian MUREȘANU Motto: Necessitas non habet legem. Effugere non potes necessitates, potes vincere!(1)...
Dura lex, aesteticus rex
de Sorin Stoica
Era una dintre acele femei care mai întâi trăgea și abia apoi întreba, o femeie de caracter tumultos ca o cataractă amazoniană. Tocurile amețitoare ale pantofilor ei din piele de anacondă...
Raluca Sterian Nathan - «L’âme tatouée»
de Marina Nicolaev
Editura L\'Archipel ISBN : 9782809801026 În data de 5 noiembrie 2008 la Institutul român din Paris a avut loc lansarea unei cărți autobiografice apărute la editura Archipel din Paris «L’âme tatouée»...
Tăcerea înecată în brațe
de Maria Elena Chindea
zâmbeai ori de câte ori luam cu asalt redutele singurătății (era o provocare de care nu vroiam să mă lepăd) deschideam aripi de flutur știam să te-nvăț posesia fără atingere citeam cu falangele în...
Poem
de Florin Hulubei
au trecut anii de tinichea și verile de aur s-au dus cineva ne-a spus că prieteniile din tinerețe nu durează sunt doar pretextul pentru petreceri deșucheate în cămine vechi și pline de gândaci pe...
Timpuri și destine
de valeriu danalachi
Sabantui* (sărbătoarea recoltei) După cum a stabilit istoria proletară, anii șaptezeci s-au evidențiat prin distinse realizări politico-economice. Dezvoltarea agro-industrială a atins noi culmi, dar...
Web Site Story megalomano- nihilist ( partea a II-a)
de Peter Szabo
Cea mai tragică imagine pe care poate un om vedea, e a unei păsări cu aripe rupte. Odată, fumam iarbă pe o bancă, cînd am zărit una. M-am aplecat, și am suflat fumul, cu tărie peste ea. Despre...
Psihoze
de Florin Opran
“Daca e ceva sau cineva pe lumea asta pe care il iubesti cu adevarat imagineaza-ti viata fara el. Considera ca nimic din ceea ce simti nu este real si valabil daca nu iti poti duce viata mai departe,...
Ipohondrie si schizofrenie
de razvan rachieriu
Ne întrebăm de atâtea ori cine suntem că uităm cine am fost. Frica, spaima lărgindu-se hidos devenind un peisaj grotesc, năruie veșnicia imanentă evoluției omului. Destinul este calea pe care...
