"Doare liniștea" – 20518 rezultate
0.01 secundeMeilisearchEduard Ialomiteanu
M-am nascut o data cu zorile, intr-o zi de sarbatoare. Dumnezeu si-a descoperit tampla si dupa atata truda dupa o saptamana de Creatie, am aparut si eu sa tulbur linistea Lui. De atunci il tot caut .. ma invart in jurul Adevarului fara sa-l zaresc. Dar imi ramane Verbul. Tot ce ating ma arde pentru ca il simt pe El. Iar tot ce fac ma doare .. lipsa desavarsirii. Sunt un simonist care vrea sa creeze aidoma magului, spirit. Eu nu ma joc cu cuvintele, ci doar ma folosesc de ele pentru a exprima ceea ce e traitor in mine.
30 poezii, 0 proze
CCCristina Cosnita
Sunt doar umbra unei lacrimi ingenucheate in linistea unei furtuni de gheata.
45 poezii, 0 proze
ABAlina Barzaghideanu
sunt doar un simplu om care a invatat sa scrie si care-si cauta linistea sufleteasca printe versuri ....
85 poezii, 0 proze
DGDan Giosu
REPERE, Nr.116 29 ianuarie - 5 februarie 2002 Vine o vreme în viața unui individ (fie el masculin, feminin sau, la alegere, androgin) când doar cărțile mai sunt în stare să calmeze și să liniștească tot ce au tulburat ceilalți. Și când spunem cărți, spunem \"Scândura lui Afansol\" a lui Dan GIOSU. Unul dintre prozatorii care ar putea cu ușurință să fie încadrat la optzeciști de către o istorie riguroasă a literaturii. Un simplu cititor, însă, străin de periodizări sau clasificări savante - ar remarca, fără îndoială, că proza scurtă la care s-a înhămat Dan Giosu, se bucură de puternice accente de umor și absurd, ceea ce pentru noi înseamnă deja mult, dacă nu cumva totul. Ioana BRADEA Un prozator neobișnuit Proza poeților sare de obicei peste cal. Și fie că acest cal este un cal de lemn, cal de bătaie, cal beat sau treaz, ea poate fi bună, proastă, realistă, fantastică, suprarealistă, avangardistă, expresionistă, metaforică, sarcastică, absurdă, toate la un loc; poate fi oricum, poate...
0 poezii, 0 proze
PGPaicu Georgiana
Născută în Constanța, îndrăgostită de mare, încerc să îmi croiesc un drum doar al meu în viață, călăuzită doar de lumina propriei mele voințe, de încrederea în mine insămi. Scriu poezii de 8 ani, începând, ca în multe alte cazuri, cu versuri banale, alergând apoi între curentele literare, găsindu-mi liniștea când în romantism, când în simbolism, când în modernism...apoi, o luam de la capăt, ca într-un maraton fară sfârșit. Acum, în plină floare a vârstei, îmi permit să privesc cu încredere spre viitor și cu înțelegere spre trecut.
1 poezii, 0 proze
Costin
Nu sunt poet...si nici nu vrau sa fiu...Vreau sa fiu asa cum ma simt...sa fac ce simt...N-am scris niciodata o poezie sau un text de dragul de a crea arta...pur si simplu au fost anumite momente in viata mea care mi-au determinat anumite stari de spirit, iar singurul mod prin care-mi puteam gasi linistea launtrica era sa dau frau liber mainii pe o foaie de hartie, si sa o las sa astearna ce simt.DA sunt genul de om caruia-i plac provocarile, fie ele de zi cu zi sau filozofice, care iubeste paradoxurile...care incearac sa treaca de anumite limite(limite pe care mare majoritate a semenilor mei nici macar nu le constientizeaza)...care incearca sa nu cada in patima visarii nici sa se lase furat de o realitate excesiva.Ar mai fi multe de spus dar cred ca este indeajuns. CONCLUZIE(?):doar eu(justme)
3 poezii, 0 proze
CGcrisan gabriela
REZUMAT MESCHIN Rezumatul meu Privind in depàrtare /cum candida ninsoare , Se-asterne peste noi /purtìndu-ma ‘napoi, In timp...si ma-nspàimìnta ,/Tacerea ce se-‘mplìntà, Atunci ìn viata mea… Vad zari de catifea, /Si gìnduri sìngeroase, Cu degete paroase,/Pocnindu-mi ochii grei…/de lacrimi si tristete, si zìmbete razlete… _Reci mìmgìieri materne,/_Zàpada ce se-asterne,/ Si ploi ce o topesc… Barbati ce nu-i iubesc; Poi prietene perfide/ce linistea-mi ucide, si case de straini_ecouri de haini… Ce-aluneca pe-o scarà,/cu trepte ce-ntr-o doara / ma chinui sa le spal.. Si-apoi un tainic val,/de flori mirositoare Si dulci si tematoare;_Gradina ce-o iubeam_ Iar marul de la geam,,/cu crengile-agitate, de merele stricate/ce cad cu zgomot greu. Iar dupa, _ tatàl meu/ cu vocea lui blajina, si inima meschina…/strivindu-ne auzul… Vad parca troleibuzul/ ce trece iar si iara; Si-‘nfecta mea càmarà… Imi pare ca aud / Latrìnd cu glasul surd,/un cìine din gradina; O ploaie ce suspina/ìncet ìn viata mea...
10 poezii, 0 proze
Mihai Nebeleac
romancier ucrainean născut în Rona de Sus la 17 ianuarie 1949, decedat la 18 februarie 2003 Poetul și prozatorul Myhailo Nebeleac s-a născut la 17 ianuarie 1949 în comuna Rona de Sus, județul Maramureș, într-o famile de țărani. «M-am născut între munții albaștri/ din aleanul cântecului de oier,/ pe unde timpul șerpuie într-una, doar în răsuflări de primăvară/ apropiindu-se cu sete/ de cofa cu apă rece/ pe unde ierburile zboară/ tot printre șiruri de cocori…», va scrie într-una din poeziile sale, despre locul său de naștere, care a devenit pentru Myhailo Nebeleac alfa și omega a scurtei și neliniștitei sale vieți – «Aici este liniștea nașterii mele,/ aici este soarele plopilor mei,/ aici începe urcușul/ drumului meu către stele!..» Drumul către stele al poetului, ajuns el însuși o «stea» a literaturii ucrainene din România s-a dovedit a fi nedrept de scurt și deseori un «urcuș» greu. După terminarea școlii elementare din satul natal, unde-l avea profesor de limbă și literatură...
0 poezii, 0 proze
asandei emanuela
Un suflet ce nu are liniste , nu este unul chinuit ci doar unul care nu si-a gasit locul si timpul careia sa simta ca ii apartine .
3 poezii, 0 proze
JDJolanda Dósa
După aproape două decenii de când am lăsat în urmă redacțiile Timișoarei, am învățat că orice structură — fie ea o clădire critică sau un vers — are nevoie de un fundament solid. Sunt un inginer care caută poezia în precizie și un om cu dublă identitate care refuză să lase cuvintele să fie doar simple date tehnice. Pe acest site, veți găsi tot ce am scrijelit în momentele de liniște, departe de zgomotul mașinăriilor și de rigoarea sistemelor pe care le coordonez
43 poezii, 0 proze
Doare liniștea
de Alina Maria Ivan
noaptea se lasă în genunchi fiecare gând trece prin pielea ta singurătatea mi-e mamă plâng pe umărul ei stâng astăzi sunt femeia umbrei îmi dezgolesc sânii îmi desenez brațe mă încolăcesc pe un alt...
va rataceste printre meri
de Radu Sanda
-Ma doare! -Ce te doare? -Ma doare... ma doare bucata de carne rigida, congelata strivindu-mi oasele degetelor ma doare ca n-aveti gauri pentru orbite dar ca purtati ochelari ma doare linistea...
Eva rătăcește printre meri
de Radu Sanda
-Mă doare! -Ce te doare? -Mă doare... mă doare bucata de carne rigidă, congelată strivindu-mi oasele degetelor mă doare că n-aveți găuri pentru orbite dar că purtați ochelari mă doare liniștea...
Din negura vieții
de andrei mihai
Mă doare cerul; simt sânge dintr-o rană curs pe lacrimi ce tresar în piept. E o noapte străină... colorată în clar de vis - gând nestins. Doare cerul tot. De la prima stea și până la apus: când au...
Abisul chemarii
de mircea trifu
Nu mai am nimic de spus, sunt doar tăcut, De o tăcere ce doare liniștea din mine, Am obosit să te aștept, aici am refăcut În liniștea tăcută, dreptul meu la tine. Am adunat săruturile date în fiecare...
coajă de enigmă
de Ștefan Petrea
De te privesc în ochi am ploaie-nceată Spre sărutare-alunecând spre buze Acolo unde-i templul vorbei muze, Tăceri de timp adorm în clipă, iată! Că veșnicia are răni difuze, Ne doare liniștea, de stih...
Frica de liniște
de Teodor Dume
Cer un pic de tăcere până îmi adoarme ochiul amețit de tristețe încerc să simulez somnul dar tic-tac-ul din ceas își face rondul înregistrând fiecare trecere teama se strecoară bolborosind ca o bulă...
buzele tale
de Laurentiu Blaga
buzele tale tac a despărțire. liniștea doare ca un ceas pornit pentru ultima condamnare. deja mi-e dor de mersul tău printre întrebările mele.
sare-n ochi
de Danut Gradinaru
ferestre sparte dimineți plumburii luna iese afară prin porțelan zorile cântă la nesfârșit stelele cad nopțile-s reci păpădii nisipul curge la infinit marea înghite durerile ard râurile sapă albiile...
Stiri
de Țenche Mircea
Pereții plâng, apa visează, În fiecare nor sunt ploi. Nu mai am timp, am amintiri, În lumea verde de fulare mov... Liniștea doare, e însăși viața, Cu clipe surde fără sens. Păianjenii luptă din nou...