\"frânturi de suflet în mâinile tale\"
ai decis că mă iei cu tine
atunci cand ai ostenit
să-ți ascunzi mâinile
m-ai lăsat în grija lor
între privirea plecată
și brațele
A căzut peste mine
zâmbetul tău
și s-a spart
în mii de cioburi vesele
care mi-au împodobit
fața și umerii
s-au așezat salbă
apoi
pe pieptul meu
pe buze s-au topit
cristale de
Te-am regăsit într-un sfert de vis
în noaptea când ploaia a distrus narcisele
În sfertul meu de vis născut în chinuri,
veneai desculț, împleticit spre casa mea,
te îndreptai spre fereasta
Astăzi trebuie să-mi iau alt chip...
altfel n-am să aflu niciodată
cât de mare e iubirea mea
(când călătoresc stau la geam)
în tren mi-am dat seama:
astăzi trebuie să-mi iau alt chip,
să
…
pintre ierburi
pe fundul marii
Tu
inaintand greoi
cautand drumul
Tu
tras inapoi
de ierburi uriase
ca niste membre descarnate
transformate in clesti care musca
in paduri de seceri
Vreau sa-mi impart cu tine
Rugaciunea de dimineata,
uriasul meu, Fluture de noapte !
Rugaciunea Luminii
scrisa pe pervazul ferestrei
pe cand eram nenascuta
de un necunoscut
pentru nemurire
mă-ndemn să tac,
să respir cât mai rar,
clepsidră a timpului tău să fiu,
să treacă orele mai greu,
cât mai târziu să spun
că trebuie să plec
fără să plâng,
fără un gest,
ca și cum n-aș fi
Strange-ma-n brate
a oda, nu a jale…
a curcubeu
revarsat peste mare
compune-ma
din nebune vocale
Strange-ma-n brate
a oda, nu a jale…
a desfrau
desfigurat in desfatare
soarbe-ma
din
astăzi m-am împodobit
de sărbătoare
să merg înaintea ta
să mă vezi înaltă și senină
în lumină
îmbrăcată parcă
în fâșii de soare
m\'am împodobit cu albastrul
primit de la tine
la
aș fi vrut să te am lângă mine astăzi
să-ți spun cât de mult îmi plac ploile de vară
să te las să-mi mângâi părul ud
să mă prinzi de după umeri
și să mă aduni la piept necajit:
\"Ai să
atâtea lacrimi am strâns în căușul palmelor
încât am îmbătrânit urât, schimonosit
nu ca brazii sau ca libelulele
am îmbătrânit urât, mărunt
ca vrejul de fasole
m-am aplecat spre pământ
să
cand te supărai
alergai în scorbura ta
copacul te primea fără freamăt
martor tăcut al vârstelor tale
pe trupul de lemn
ai scris pe rând
adânc,EU SUNT,
TE IUBESC,
TE URASC si PLANG
cu
În pielea ta-mi îngrop degetele
adânc
acum știu
aici te-a durut, aici te-a durut,
aici te mai doare
În pieptul tău îmi îngrop umerii
și fruntea
aici m-am sprijinit pe tine,
aici te-am
în ochii tăi mari,
păsări de apă
în cercuri zburând,
purtau pe aripi
zâmbetul blând
ce mi-l dăruiai
la capăt de gând,
în marginea serii
pierdute în zare,
crescând, fremătând
spre bolți
\"Uite!\"
am vrut să strig,
dar eram prea departe
un pas mic și sigur
urmat de un salt spontan
curajos, arcuit,
un pas mare în forma de \"I\"
urmat de o suită de pași
răzleți, amețiți,
ești zidit cu piatră de râu
în deplină a mea aducere aminte
printre buchete de nu-mă-uita
ești adânc închis în inima mea
într-o catedrală fără uși
te mistui și te stingi
odată cu mine
rămășițe
în mine, tu ...
pulsând
ca o zbatere de aripi
în căldura amiezii
peste înălțimea colinelor verzi
printre nori aprinși
suspinând
în cădere
departe
singur
în urmă
ferestre deschise
ce
în acea primăvară am făcut flori
în acea primăvară am vegheat fluturi
am gândit în versuri roz
am prins cărăbuși în căușul palmei
și m-am gândit la tine mult
mult
în acea primăvară m-am
odată învățat drumul spre tine,
atât de bine și atât de des,
caii în tropot grăbit
merg întins,
de niciodată seara
nu-i prinde pe cale
spre liniștea privirii tale -
taină nepătrunsă -
se
m-am înțepat adânc
fără sânge, fără urme
a fost durerea
am râs demențial
cu capul pe spate
cu trupul încovoiat
cu ochii închiși
apăruse deja luna
printre ramurile nucului
mi-am
apele furate sunt dulci
dar mai dulce e apa ochiului
în care ți-ai scăldat inima...
părăsește-mă umbră
umbră deasă
luminează-mă clipă
zi aleasă
cum mă cuprind apele
și cum cred în inima
alergai desculț
pe câmpia dorurilor mele
în urma ta vântul făcea versuri
din litere frânte
aduna puf de păpădie
pentru primăvara cuvintelor nenăscute...
în urma ta norii se loveau
în
vin pe urmele tale
încet
cu pașii mei fără ecou
pe pașii tăi călcând trudit
vin
până când
sub semnul nopții
m-aplec să-ți spun
c-am prins în păr
și-n ochi am prins
miros de înserare
și
AB