Alina Barzaghideanu

\"frânturi de suflet în mâinile tale\" ai decis că mă iei cu tine atunci cand ai ostenit să-ți ascunzi mâinile m-ai lăsat în grija lor între privirea plecată și brațele

\"Are ploaia tată? Cine dă naștere picăturilor de rouă?\" (Iov cap.38 aln.28) te-ai gândit mult dacă să vii să rămâi sau să vii să pleci dacă

A căzut peste mine zâmbetul tău și s-a spart în mii de cioburi vesele care mi-au împodobit fața și umerii s-au așezat salbă apoi pe pieptul meu pe buze s-au topit cristale de

Te-am regăsit într-un sfert de vis în noaptea când ploaia a distrus narcisele În sfertul meu de vis născut în chinuri, veneai desculț, împleticit spre casa mea, te îndreptai spre fereasta

Astăzi trebuie să-mi iau alt chip... altfel n-am să aflu niciodată cât de mare e iubirea mea (când călătoresc stau la geam) în tren mi-am dat seama: astăzi trebuie să-mi iau alt chip, să

… pintre ierburi pe fundul marii Tu inaintand greoi cautand drumul Tu tras inapoi de ierburi uriase ca niste membre descarnate transformate in clesti care musca in paduri de seceri

Vreau sa-mi impart cu tine Rugaciunea de dimineata, uriasul meu, Fluture de noapte ! Rugaciunea Luminii scrisa pe pervazul ferestrei pe cand eram nenascuta de un necunoscut pentru nemurire

mă-ndemn să tac, să respir cât mai rar, clepsidră a timpului tău să fiu, să treacă orele mai greu, cât mai târziu să spun că trebuie să plec fără să plâng, fără un gest, ca și cum n-aș fi

Strange-ma-n brate a oda, nu a jale… a curcubeu revarsat peste mare compune-ma din nebune vocale Strange-ma-n brate a oda, nu a jale… a desfrau desfigurat in desfatare soarbe-ma din

astăzi m-am împodobit de sărbătoare să merg înaintea ta să mă vezi înaltă și senină în lumină îmbrăcată parcă în fâșii de soare m\'am împodobit cu albastrul primit de la tine la

aș fi vrut să te am lângă mine astăzi să-ți spun cât de mult îmi plac ploile de vară să te las să-mi mângâi părul ud să mă prinzi de după umeri și să mă aduni la piept necajit: \"Ai să

atâtea lacrimi am strâns în căușul palmelor încât am îmbătrânit urât, schimonosit nu ca brazii sau ca libelulele am îmbătrânit urât, mărunt ca vrejul de fasole m-am aplecat spre pământ să

cand te supărai alergai în scorbura ta copacul te primea fără freamăt martor tăcut al vârstelor tale pe trupul de lemn ai scris pe rând adânc,EU SUNT, TE IUBESC, TE URASC si PLANG cu

În pielea ta-mi îngrop degetele adânc acum știu aici te-a durut, aici te-a durut, aici te mai doare În pieptul tău îmi îngrop umerii și fruntea aici m-am sprijinit pe tine, aici te-am

în ochii tăi mari, păsări de apă în cercuri zburând, purtau pe aripi zâmbetul blând ce mi-l dăruiai la capăt de gând, în marginea serii pierdute în zare, crescând, fremătând spre bolți

\"Uite!\" am vrut să strig, dar eram prea departe un pas mic și sigur urmat de un salt spontan curajos, arcuit, un pas mare în forma de \"I\" urmat de o suită de pași răzleți, amețiți,

ești zidit cu piatră de râu în deplină a mea aducere aminte printre buchete de nu-mă-uita ești adânc închis în inima mea într-o catedrală fără uși te mistui și te stingi odată cu mine rămășițe

în mine, tu ... pulsând ca o zbatere de aripi în căldura amiezii peste înălțimea colinelor verzi printre nori aprinși suspinând în cădere departe singur în urmă ferestre deschise ce

în acea primăvară am făcut flori în acea primăvară am vegheat fluturi am gândit în versuri roz am prins cărăbuși în căușul palmei și m-am gândit la tine mult mult în acea primăvară m-am

odată învățat drumul spre tine, atât de bine și atât de des, caii în tropot grăbit merg întins, de niciodată seara nu-i prinde pe cale spre liniștea privirii tale - taină nepătrunsă - se

m-am înțepat adânc fără sânge, fără urme a fost durerea am râs demențial cu capul pe spate cu trupul încovoiat cu ochii închiși apăruse deja luna printre ramurile nucului mi-am

apele furate sunt dulci dar mai dulce e apa ochiului în care ți-ai scăldat inima... părăsește-mă umbră umbră deasă luminează-mă clipă zi aleasă cum mă cuprind apele și cum cred în inima

alergai desculț pe câmpia dorurilor mele în urma ta vântul făcea versuri din litere frânte aduna puf de păpădie pentru primăvara cuvintelor nenăscute... în urma ta norii se loveau în

vin pe urmele tale încet cu pașii mei fără ecou pe pașii tăi călcând trudit vin până când sub semnul nopții m-aplec să-ți spun c-am prins în păr și-n ochi am prins miros de înserare și