Alina Barzaghideanu

mă-ndemn să tac, să respir cât mai rar, clepsidră a timpului tău să fiu, să treacă orele mai greu, cât mai târziu să spun că trebuie să plec fără să plâng, fără un gest, ca și cum n-aș fi

Mi-e dor de dorul tău nebun. Mă legăn și m-adun, mă-ndoi ca salcia, mă plâng și mă ofer... Mi-e dor de dorul tău nebun, Iubite. Mă susur, mă prefir, mă scurg și mă compun. La

Sufletul meu desculț te caută pe unde ai mai fost, tremurător, fără cumpăt, fără rost se zbate între acum și atunci fără să întrebe fără să vrea să știe că a plecat iubirea. Spre coliba

În pielea ta-mi îngrop degetele adânc acum știu aici te-a durut, aici te-a durut, aici te mai doare În pieptul tău îmi îngrop umerii și fruntea aici m-am sprijinit pe tine, aici te-am

Mă rog să adorm când noaptea mă prinde de gleznă, mă îngenunchiază și mă biruie, îmi șoptește și-mi promite... Să-mi amintesc sau să uit ? Mă rog să adorm cănd bătăile inimii se

Cand nu ai mai fost doar tu și ai făcut și gândului meu loc, a început povestea noastră. Unduiește-te salcie, în ritmul iubirii... într-o toamnă de poveste, ai spus cu glas domnesc

Odată atinsă, partea aceasta din mine a devenit fir de floare în mâinile tale, rază de soare pe pleoapele tale, fruct zemos pentru gura ta, nostalgie de primăvară pentru sufletul

Ne macina timpul iar nisipul învie legenda începuturilor perpetue. La bariera dintre sfârșit și început mă simt albă și bătrână ca valul ce-și pierde necontenit creasta la picioarele mele... Mă

stai la ușa dinspre grădină, în plină lumină, mult nemișcat și gol să te acopere raza albită ca un giulgiu peste picioare, până la piept, să amorțești pivind fără zare, să te alungești după

Când frunzele mestecenilor albi se leagănă, se tânguie, șoptesc, iarba se apleacă și suspină sub pașii tăi, când cu îngăduință îți privești mâinile, cu neâncredere-ți atingi corpul... cu

Gol am venit, când am venit, când mi-a fost sortit... Mic am venit, când am venit, când mi-a fost sortit... Singur m-am găsit, când m-am căutat, fir de nisip, între atâtea fire de nisip, fir

Te-ai închis departe de mine, ai refuzat mâna, ai refuzat zâmbetul, mi-ai respins brațele, dar a venit seara, te-au durut umbrele, te-au acoperit griurile, strigatul l-a oprit vantul, apoi

Să mă legeni fără să-mi cânți, din ce în ce mai tare, până când brațele vor agăța norii, părul meu va împleti sălcii, dinții vor mușca pământul, ochii îmi vor ghici soarta în palmă... Din ce

pe unde tu ai trecut, peste acele bucăți de timp sfârtecat, te caut Il a passe par ici... pe aici ai fugit cât ai putut de adevărurile mari, pe aici te-ai lovit de adevărurile

M-ai prins cu privirea disperată și m-ai redus, redus, redus la o particulă în formă de surâs, așa am ajuns în cupa cu șampanie la aniversarea celor singuri. M-ai prins când urma să

Mi-ai ghicit viitorul într-o frunză de cafea, în timp ce privirea îți aluneca după zmei multicolori iar cu mâna stângă, cu degetele acelea lungi cu unghii grena îți îndepărtai mereu șuvițele

Urmele pașilor mei pe zăpadă, alături de urmele pașilor tăi... Mâinile mele în mănușile tale, împreună cu mâinile tale... Buzele mele albite de frig, strivite de buzele tale... Trupul meu

în acea primăvară am făcut flori în acea primăvară am vegheat fluturi am gândit în versuri roz am prins cărăbuși în căușul palmei și m-am gândit la tine mult mult în acea primăvară m-am

în mine, tu ... pulsând ca o zbatere de aripi în căldura amiezii peste înălțimea colinelor verzi printre nori aprinși suspinând în cădere departe singur în urmă ferestre deschise ce

A căzut peste mine zâmbetul tău și s-a spart în mii de cioburi vesele care mi-au împodobit fața și umerii s-au așezat salbă apoi pe pieptul meu pe buze s-au topit cristale de

Crezi că dacă ai învățat să scrii, ai să poți să-mi faci nopțile albe, crezi că acum ai dreptul să-mi numerotezi poarta și să mă rătăcești, sau poate crezi că acum poți să taci mai bine și să

Strange-ma-n brate a oda, nu a jale… a curcubeu revarsat peste mare compune-ma din nebune vocale Strange-ma-n brate a oda, nu a jale… a desfrau desfigurat in desfatare soarbe-ma din

să știi înainte de a gândi să doară înainte de a lovi să țipi înainte de a simți să plângi în firimituri... brutal început de zi

astăzi m-am împodobit de sărbătoare să merg înaintea ta să mă vezi înaltă și senină în lumină îmbrăcată parcă în fâșii de soare m\'am împodobit cu albastrul primit de la tine la