Alina Barzaghideanu

acum când ai înțeles că drama unei vieți nu-și poate adeveri întreagă a ei nedumerire, că nu se măsoară în lacrimi pe criptă, în nisipul clepsidrei în timp terestru... acum când ai

te-am închis în turnul farului dezbrăcat am pus să se zidească ușa m-am îndepărtat frecându-mi mâinile la radio se auzea Lili Marleen știam că are să mă obsedeze zile în șir tu

Degetul mare zăcea ca o pasăre cu gâtul rupt pe masa unde, cu mii de ani în urmă ai scris cu vârful suliței \"Lui Herakles, cel care ne păzește de rele\", unde m-ai avut și m-ai porționat, o

pe unde tu ai trecut, peste acele bucăți de timp sfârtecat, te caut Il a passe par ici... pe aici ai fugit cât ai putut de adevărurile mari, pe aici te-ai lovit de adevărurile

stai la ușa dinspre grădină, în plină lumină, mult nemișcat și gol să te acopere raza albită ca un giulgiu peste picioare, până la piept, să amorțești pivind fără zare, să te alungești după

Cand nu ai mai fost doar tu și ai făcut și gândului meu loc, a început povestea noastră. Unduiește-te salcie, în ritmul iubirii... într-o toamnă de poveste, ai spus cu glas domnesc

...acum ia-mă în brațe sărută-mă lung rătăcește-te între buzele mele și spune DA... DA gurii mele flămânde DA mâinilor mele DA ochilor mei DA trupului meu fremătând DA cromozomilor mei X

am să mă las purtată de vânt peste păduri înnegrite de griji peste ape învolburate de temeri să prind în păr praful cărărilor albul iernilor și să te fac să uiți să cobor spre tine-n taină cu

o mie de capete plecate peste o mie de vise frânte peste o mie de mâini împreunate peste inimi sângerânde o mie de fețe plânse peste o mie de piepturi tinere printre lanuri de ganduri

odată... privirea mea senină cutreiera prin zăpadă după mai multă lumină odată... privirea mea curată zburda nălucă peste luncă după verdeață și umbră odată... privirea mea

sunt aici și șoptesc dragă Ai prins ideea ? din varful gandului razlețit grozav de primul TU sunt aici și-ți sorb vorbele dragă... Ai prins ideea ? simt dragă al

Lacrima mea, pană de vultur, pe lacrima mea, frunză de vie a scris poemul NOI, singura pereche terestră care plouă ... unde picăturile mele dau bleu, picăturile tale dau gri, unde fruntea

pe arii de frunze, prin ploaia măruntă, în liniștea serii, dorită de tine, pe umbre trezite de mersul meu tânăr, pe versuri alese de degete ude, în plete pe umeri, în voaluri, pe

furasem din timpul frunzei adunasem respirații reci pe coapse calde, urme de lacrimi pe umeri goi, colectionasem mușcături mici în formă de floare și mușcaturi mici în formă de

In ritmul frunzelor de nuc mă legeni și mă depeni toată, mă prinzi de păr cu rugi de mur și pe genunchi mă pui să-mi cânți, din ochi să-mi sorbi, la gât arome de gutui să-mi guști, din

Mi-e dor de dorul tău nebun. Mă legăn și m-adun, mă-ndoi ca salcia, mă plâng și mă ofer... Mi-e dor de dorul tău nebun, Iubite. Mă susur, mă prefir, mă scurg și mă compun. La

Am visat că sunt pană, nu pasăre, că plutesc dusă de vânt spre somnul fără aripi al toamnelor tale. Am visat că sunt frunză, nu pom, că jelesc spre pământ pe o pală de rece

Te ador, bărbatule ce ai nevoie de un bec ! Cât de tare trebuie să strig ca să mă auzi când se îngână lacrima cu picătura ? Cât de tare trebuie să alerg ca să te ajung când riști să cazi în

Să nu mă lași să visez ce nu trebuie visat, înainte învață-mă limba ta vis și limba ta cuvânt, ochii tăi rămân și ochii tăi mă duc, strigătul ecou și strigătul te vreau, gustul tău

pe nisipul uitării să alergăm desculți, să ne împiedicăm în râsul nostru până când valuri fecunde se vor lovi isteric de diguri durate de oameni ieșiți din fire de grozăvia

am visat că te gândeai să te faci mare m-am temut în vis că n-ai să știi cum să crești și am venit și te-am agățat bucată cu bucată te-am așezat ordonat peste gura mea m-am temut în vis că

ascult inima ploii șoapta picăturii mici, geamătul picăturii mari, agonia vine odata cu furtuna ce răstoarnă paharul... Si știu acum dragostea mea capătă dimensiuni e cât inima

ți-am țintuit în ace de pin trupul să nu poți să mă urmezi când merg să plâng te-am împrejmuit cu rugi de măceș ți-am acoperit buzele cu sărutul furtunii să nu mă poți striga când mă

degetele mele unesc fir cu fir timp cu timp șoaptele tale le așează în ritm de iubire latină desenează opturi teatrale pe pieptul tău lat și-ți cer să te apropii ca o felină în