"Din era Facebook-ului" – 23086 rezultate
0.04 secundeMeilisearchpoezii-din-tara-lui-elian
Poezii din tara lui elian
de Dana Banu
ITIshikawa Takuboku
Takuboku Ishikawa - un poet din era Meiji. Și-a început cariera ca romantic și a scris spre sfârșitul vieții poezii ce aveau ca subiect probleme sociale. Takuboku a fost considerat unul dintre cei mai buni poeți de tanka ai vremii și unul dintre importanții precursori ai poeziei moderne. Takuboku Ishikawa (石川 啄木 ,Ishikawa Takuboku?, February 20, 1886–April 13, 1912) was a Japanese poet. He died of tuberculosis on April 13, 1912. Well known as both a tanka and \'modern-style\' (shintaishi or simply shi) or \'free-style\' (jiyūshi) poet, he began as a member of the Myōjō group of naturalist poets but later joined the \"socialistic\" group of Japanese poets and renounced naturalism. Major Works His major works were two volumes of tanka poems plus his diaries: * Ichiakuno suna (A Handful of Sand) 1910 * Kanashiki gangu (Sad Toys) published posthumously in 1912 Timeline Ishikawa Takuboku, ca. 1900 * 1886 - Born at Joko Temple, Hinoto-mura...
6 poezii, 0 proze
KTKi No Tsurayuki
Poet (waka) japonez din era Heian. A trăit (probabil) între anii 872 și 945. *** Ki no Tsurayuki (872-945) was a Japanese author, poet and courtier of the Heian period. Tsurayuki was a son of Ki no Mochiyuki. He became a waka poet in the 890s. In 905, under the order of Emperor Daigo, he was one of four poets selected to compile the Kokin Wakashū, an anthology of poetry. After holding a few offices in Kyoto, he was appointed the provincial governor of Tosa province and stayed there from 930 until 935. Later he was presumably appointed the provincial governor of Suo province, since it was recorded that he held a waka party (Utaai) at his home in Suo. He is well-known for his waka and is counted as one of the Thirty-six Poetry Immortals selected by Fujiwara no Kinto. He was also known as one of the editors of the Kokin Wakashū. Tsurayuki wrote one of two prefaces to Kokin Wakashū; the other is in Chinese. His preface was the first critical essay on waka. He wrote of its...
1 poezii, 0 proze
Gheorghe Duță-Micloșanu
La 10aprilie 1930, într-o căsuță simplă din comuna Micloșani, județul Muscel (azi, comuna Malu cu flori, județul Dâmbovița) se năștea, ca al treilea copil, Gheorghe, fiul lui Constantin Duță- Ștefan și al Mariei Duță. Copilăria și primii ani de școală s-au petrecut la Micloșani, într-un decor de basm. Fire sensibilă și talentată, Gheorghe Duță a manifestat de timpuriu o pronunțată înclinație către artă și literatură și sub ochiul atent al învățătorului Victorian Stănescu, a ”editat” la șapirograf, împreună cu alți colegi, o revistă școlară (”Aripioare”), care a fost trimisă prin țară și în capitală. Astfel, la numai 11 ani, micul artist din Micloșani era răsplătit, în urma unui concurs de reviste școlare, cu mențiune pe țară pentru poezie și desen din partea Casei Școalelor. Drumul era astfel, stabilit. Gheorghe Duță a plecat, ca elev de liceu, la Câmpulung-Muscel. A participat la multe concursuri de cultură și literatură și meritele i-au fost recunoscute prin diplome și premii. S-a...
4 poezii, 0 proze
bogza gheorghe
Simetrie - Marin Sorescu Mergeam asa, Cand deodata in fata mea, S-au desfacut doua drumuri : Unul la dreapta, Si altul la stanga, Dupa toate regulile simetriei. Am stat, Am facut ochii mici, Mi-am tuguiat buzele, Am tusit, Si-am luat-o pe cel din dreapta (Exact cel care nu trebuia, Dupa cum s-a dovedit dupa aceea). Am mers pe el cum am mers, De prisos sa mai dau amanunte. Si dupa aceea in fata mea s-au cascat doua Prapastii : Una la dreapta Alta la stanga. M-am aruncat in cea din stanga, Fara macar sa clipesc, fara macar sa-mi fac vant, Gramada cu mine in cea din stanga, Care, vai, nu era cea captusita cu puf! Taras, m-am urnit mai departe. M-am tarat ce m-am tarat, Si deodata in fata mea S-au deschis larg doua drumuri. "V-arat eu voua !" - mi-am zis - Si-am apucat-o tot pe cel din stanga, In vrajmasie. Gresit, foarte gresit, cel din dreapta era Adevaratul, adevaratul, marele drum, cica. Si la prima rascruce M-am daruit cu toata fiinta Celui din dreapta. Tot asa, Celalalt trebuia...
4 poezii, 0 proze
SPSully Prudhomme
René Armand François Prudhomme (n. 16 martie 1839,Paris – d. 6 septembrie 1907,Châtenay-Malabry), (Sully Prudhomme), a fost primul laureat al Premiului Nobel pentru Literatură la 10 decembrie 1901. Motivația Juriului Nobel: "...Ca o recunoaștere specială a artei lui poetice vădind un înalt idealism, perfecțiune artistică și o rară îmbinare dintre calitățile inimii și cele ale intelectualului." Viața S-a născut la Paris. Încă din adolescență era pasionat de științele exacte.După un stagiu în administrația uzinei metalurgice de la Creusot și un început de studii de drept, se consacră literaturii, beneficiind de o moștenire care îi asigură independența materială. În cadrul societății literare "Conférence de La Bruyère" își citește primele versuri. Îi cunoaște pe Leconte de Lisle și pe José Maria de Heredia.În anul 1865 publică volumul de versuri de factură parnasiană Stances et poèmes. În volumele următoare Les solitudes și Les Vaines Tendresses, se manifestă un lirism personal...
1 poezii, 0 proze
ACAdi Cusin
Adi Cusin (26 ianuarie 1941, Gleiwitz, Germania - 21 aprilie 2008, București) - renumit poet român. Unul dintre cei mai importanți poeți români ai ultimilor patru decenii. Numit deseori și "noul Labiș". * 1941 26 ianuarie Se naște la Gleiwitz, în Germania (actualmente Polonia), Adolf Aristotel Cusin, viitorul poet, cunoscut sub numele cu care-și va semna scrierile de la debut și până la ultima carte, Adi Cusin. Adi Cusin s-a născut din părinți români. Tatăl, Ioan Cusin (n. 1911), era din Rădăuți-Prut (jud. Suceava), iar mama, Aurelia Cobilanschi (n. 1923) din Cernăuți. Născut într-o familie de gospodari înstăriți din Rădăuți, tatăl avea să urmeze școala generală și liceul la Școala de băieți „Grigore Ghica-Vodă" din Dorohoi, apoi Facultatea de drept din Cernăuți, fără a susține însă licența. Orientându-se spre Școala medie de căi ferate din Cernăuți, în 1940 obține diploma de șef de gară și o cunoaște pe Aurelia Cobilanschi, cu care se căsătorește. Dar imediat după căsătorie, în iunie...
13 poezii, 0 proze
Boris Vian
M-am născut din întâmplare, pe 10 martie 1920, la poarta unei maternități care era închisă din cauza unei greve. Mama mea care era gravidă cu operele lui Paul Claudel (de atunci nu pot să-l suport pe Claudel) era în luna a treisprezecea și nu mai putea ajunge la Concordat. Un preot, un om sfânt care trecea pe acolo, m-a adunat de pe jos și m-a liniștit: eram, într-adevăr foarte urât (...) Din fericire, o lupoaică flămândă, care tocmai îl născuse pe Pierre Herve (asta înseamnă că am aceeași vârstă cu el, conform teoriilor lui Einstein despre simultaneitate) m-a luat sub elitra ei și m-a alăptat. Am crescut puternic și înțelept, dar am rămas în continuare foarte urât, pentru că eram împodobit cu un sistem pilos discontinuu, deși foarte dezvoltat. De fapt, fașa mea semăna foarte tare cu fața Victoriei din Samothrace.
0 poezii, 0 proze
RRRadu D. Rosetti
Despre familia Rosettise stie ca e una dintre familiile boieresti foarte vechi din Tarile Romane. Era originara din Italia, unde radacinile ii coborau pana la inceputul secolului al XIV-lea. O ramura a sa si-a continuat existenta acolo, cu succesiuni remarcabile, iar o alta a ajuns la Constantinopol. De acolo, primii reprezentanti ai ei au poposit prin secolul al XVII-lea in Tarile Romane, unde s-au despartit in doua ramuri. Una s-a stabilit in Valahia, iar cealalta in Moldova. In ramura valaha, Radu D.Rosetti (1874-1964) era fiul lui Dumitru Rosetti, deputat si ziarist, cunoscut si sub pseudonimul Max, descendent din contele Nicolae Rosetti, care fusese ginere al lui Constantin Brancoveanu. Radu Rosettia fost, cum scrie George Calinescu, un avocat abil, dar si un scriitor prolific, adaptand pentru literatura romana o maniera franceza a vremii, prin poezii sentimentale ce ilustrau viata celor de jos. Potrivit aceluiasi George Calinescu, "cu Radu D. Rosetti se inaugureaza la noi o...
1 poezii, 0 proze
ECEmil Cioran
Emil Cioran (n. 8 aprilie 1911, Rășinari; d. 20 iunie 1995, Paris) a fost un filozof și scriitor român stabilit în Franța. Emil Cioran s-a născut la Rășinari, județul Sibiu. Tatăl său, Emilian Cioran, a fost protopop ortodox și consilier al Mitropoliei din Sibiu. Mama sa, Elvira Cioran (n. Comaniciu), era originară din Veneția de Jos, comună situată în apropiere de Făgăraș. Tatăl Elvirei, Gheorghe Comaniciu, de profesie notar, fusese ridicat de autoritățile Austro-Ungare la rangul de baron. Astfel, pe linie maternă, Emil Cioran se trăgea dintr-o familie din nobilimea transilvană. Prima lui carte apărută în 1934 în România, Pe culmile disperării, a fost distinsă cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitați și premiul Tinerilor Scriitori Români. Succesiv au apărut: Cartea amăgirilor (1935), Schimbarea la față a României (1936), Lacrimi și Sfinți (1937). Cel de-al doilea volum, Schimbarea la față a României a fost autocenzurat în ediția a doua aparută la începutul...
87 poezii, 0 proze
BDBarbu Ștefănescu Delavrancea
Barbu Ștefănescu Delavrancea (n. 11 aprilie 1858, București; † 29 aprilie 1918, Iași) a fost un scriitor, orator și avocat român, Membru al Academiei Române și primar al Capitalei. Este tatăl pianistei și scriitoarei Cella Delavrancea, precum și al arhitectei Henrieta (Riri) Delavrancea, una dintre primele femei-arhitect din România. S-a născut la 11 aprilie 1858, în mahalaua Delea-Nouă, din bariera Vergului, București, mezinul unei familii modeste. Tatăl, Ștefan „căruță-goală“, pe numele adevărat Ștefan Tudorică Albu, era coborâtor din familia unor ciobani vrânceni, „strămutat în marginea Bucureștilor, în căutarea unei munci mai rodnice“, devenind căruțaș de grâne pe traseul București-Giurgiu și „staroste al cărăușilor din barieră“. Tatăl lui Delavrancea a fost împroprietărit la Sohatu-Ilfov, ca urmare a legii rurale elaborate de Cuza-Vodă și M. Kogălniceanu: „Eu nu pot să uit că sunt copilul țăranului clăcaș împropietărit la '64 ... Străbunii mei se pierd în haosul iobagilor,...
7 poezii, 0 proze
Din era Facebook-ului
de Cristina Oprea
Mi-e dor de zilele senine, În care mă plimbam prin parcuri Și mă simțeam așa de bine Fără să știu ce-s alea..”like-uri”..
Amintiri din „Iepoca de aur”
de Chitul Grigore
Era toamnă și Gabriel Chirilă se plimba pe stradă, călcând pe frunzele galbene căzute din copaci. Trecând pe lângă fosta autobază, observă că vechile construcții fuseseră demolate și un dezvoltator...
O întâmplare ciudată
de Maria Tirenescu
La mijlocul lunii iulie, pe Facebook a apărut un filmuleț. Practic, pe Valsul Nr. 2, de Dmitri Shostakovici erau proiectate imagini din filme. Mi-a atras atenția partea din filmul „Ghepardul”. Și...
vals interzis
de Daniela Luminita Teleoaca
da între timp te-am mai confundat cu unul... cu altul n-am găsit acel sem distinctiv totul se reducea la genul proxim acele suprapuneri creând iluzia omogenității în universul haosului aveați același...
Orasul Alb - Ioan Barb
de mihai amaradia
Orașul alb – Ioan Barb – colecția Qpoem, Ed. Paralela 45 – 2016. Într-o parte destul de importantă, anul 2016 va aparține cu siguranță din punct de vedere poetic Editurii Paralela 45. Dacă datorită...
Iarna de-ale gurii
de Darie Ducan
Am dus actele să mă angajez în Paris, în toiul Europei civilizate și primitoare cu românii. Le-am xeroxat cu tonerul particulelor de îndoială-drojdie. Le-am dus într-o zi ploioasă în trenciul meu...
Y. "Regarde le ciel..."
de Vitalie Vovc
Y. și-a recitit încă o dată mesajul. Știa că este surmenat și că ar putea să-i scape greșeli, or șeful său, un pedant care, neavînd alte calități decît maniele formelor și prezența 24 din 24 online,...
U
de Manea Ionut N.
Așteptam să se întâmple, știam că după faza cu Monroe, trebuia să izbucnească, să ardă ceva. O ardeam aiurea așa într-o lene perpetuă, ca tânărul care după ce dă examenul de admitere, complet convins...
Dacă vă era dor de Ionuț Caragea, Dragoș Vișan și doamna Chindea - voila de la „misoginu` impertinent”
de Bogdan Geana
Fără comentarii, iată ultimele eructări pe FB marca Ionuț Caragea, Dragoș Vișan și Maria Elena Chindea. . Nu îmi doresc decât să nu fiu acuzat că îi ofensez in absentia, câtă vreme domniile lor au...