"De va fi cum a fost" – 25018 rezultate
0.04 secundeMeilisearch
ora-de-televizor
agenția de monitorizare a presei Agonia
de Radu Herinean
spectator_de_cinema
Spectator de cinema
de Luminita Suse
cutitul-de-argint
Cutitul de argint
de felix nicolau
poezii-de-dragoste
Poezii de dragoste
poezii-de-8-martie
Poezii de 8 Martie
IVIon Iancu Vale
Sunt unul dintre cei care îl știu extrem de bine pe Ion Iancu Vale. Aș putea spune că îl cunosc ca pe propria-mi persoană. Între noi a existat întotdeauna o legătură și o încredere perfecte, totale, devenindu-i cu vremea un confident de neînlocuit. De aceea, pot afirma din capul locului că Ion Iancu Vale a fost, este și va fi un poet. Născut și nu făcut. Mai ales prin felul cum a trăit poezia. Așa i-a fost datul. Cei care nu au avut șansa unei astfel de condiții, cu greu pot înțelege în toată complexitatea lui un astfel de om. Iată ce îmi zicea în acest sens: „Datorită acestei condiții, obsedante și perpetue, bucuria și tristețea, victoriile și înfrângerile, dragostea și ura, curajul și teama, eu le-am trăit la alte cote, până la extaz. Am trăit și trăiesc încă prin și pentru poezie, cum numai prin și pentru Dumnezeu se mai poate trăi. Și nu voi regreta niciodată.” Nu a scris mult pentru că nu avea cum, datorită neastâmpărului său permanent și a unui nebunesc spirit de frondă. Din...
16 poezii, 0 proze
Ioan Missir
Un scriitor adevărat: Ioan Missir Probabil că nimeni dintre cei ce trăiau la începutul deceniului al patrulea al secolului trecut în preajma avocatului Ioan MISSIR, aproape cinquagenar, fost ajutor de primar și primar al Botoșanilor, nu bănuia că, peste numai cîțiva ani, acesta va fi celebru nu datorită vreunui proces cîștigat ori încredințării vreunui portofoliu ministerial, ci unei cărți de război. Într-adevăr, Fata Moartă, cum se intitula ea, îl consacră pe autor fulgerător, îndată după apariția sa, la începutul verii anului 1937. Ea suscită elogiile unor importanți critici literari, cunoaște mai multe ediții (cinci în primii opt ani, alte două peste cîteva decenii), este încununată cu două premii mult rîvnite, unul al Societății Scriitorilor Români, altul al Academiei, iar autorul ei este admis, cu derogare de la statut, în Societatea Scriitorilor Români. O surpriză a fost cartea și pentru N. Iorga, care, botoșănean și el, îl știa pe Ioan Missir mai ales ca pe unul dintre adepții...
0 poezii, 0 proze
GPgeorge popa
Nascut in Brasov. Intre doua culturi,doua religii. Absolvent la Finante-Banci. Scriu ,incercand sa exprim ceea ce este in interiorul meu.La judecata se vor cantari doar lacrimile,asa cum spunea Emil Cioran. Cuvintele vor fi ceea ce ramane in urma mea,si dupa. Pasii se vor pierde in nisip,acoperiti de zefir,sub soare,sub noapte. Ideea de a fi a fost suficienta. M-am nascut,trait si am fost OM. Recunostiinta profesorilor care m-au invatat,oamenilor care m-au invatat sa nu gresesc,atunci cand aleg,lui Dumnezeu care mi-a calauzit pasii pe Drumul Vietii. Cuvantul care va ramane sapat in piatra in urma mea,si in mintea si sufletul celorlalti. George Popa
37 poezii, 0 proze
andrei dragomir
poeticus_poezel@yahoo.com Am vazut ca un text postat de mine pe acest site si, ulterior, sters tot de catre mine, a aparut pe un alt site. Nu mi-a cerut nimeni permisiunea si consider ca e o forma de abuz. Rau sau bun, cum o fi acel text, e proprietate intelectuala si drepturile mele au fost incalcate. In viitor, va rog sa ma intrebati si pe mine daca doresc publicarea vreunui text scris de mine pe alt site. Altfel, la cat sunt de sarit de pe fix, cei care sunteti amatori de a dispune de textele altora si de a le posta in locul autorului pe unde va tuna voua, s-ar putea sa va treziti citati la tribunal. Daca doriti sa-mi puneti vreun text pe vreun site, contactati-ma la adresa poeticus_poezel@yahoo.com, vreau sa stiu si eu ce se intampla cu textele mele dupa ce le public pe agonia. Completare pentru asa-zisa mea biografie: puteti sa-mi dati si nivel -2000, asta nu va salva acest site de mediocritate. Dovada - faptul ca va temeti de mine, altfel nu mi-ati fi interzis comentariile. Cat...
5 poezii, 0 proze
ISIoana Camelia Sîrbu
11.dec.`81 Jumătate animal și jumătate om aș fi vrut să fiu altfel, dar sunt așa cum sunt, imperfecta corcitură reală Uneori lumea mă doare pentru că animalul se zbate, alteori omul din mine mă face să trăiesc, de-aceea sunt adaptabil lumii... până acum Am scris din clasa a doua despre toate, în clasa a noua ... a doisprezecea, în anul 3 de facultate... și cred că voi mai scrie pâna când voi avea ceva de spus Premii literare • Mențiune la Concursul Național de Poezie „Traian Demetrecu” – TRADEM ediția a XXV-a, Craiova – 2003. • Mențiune I la Concursul Național de poezie și pictură „Dor de Dor”, Cluj-Napoca – 2006 • Premiul II la secțiunea pamflet, la Festivalul Național de Literatură Umoristică „Ion Budai Deleanu”, ediția a V-a, Geoagiu, jud. Hunedoara – 2015 • Premiul II, la secțiunea manuscrise, la Festivalului de poezie religioasă "Credo" - Lăpușna 2016 • Premiul ”Alexandru...
632 poezii, 0 proze
MRMitra Raluca
Copil bălai născut în miez de iarnă sub zodia care a dat cele mai mule genii. Și cei mai mulți nebuni. 1986. Către ce converg eu? Către viață și dincolo de ea când va fi vremea (poate am sa vă vizitez). Suflet dual, am trecut pe la cifre ca în prezent să mai am un an juma' de litere. Pe unde o să ajung? "La mine" - spune-mi tu. Cred în Doamne-Doamne și-n minuni nu-de-om-făcute. Și-n copii, în flori, în fluturi. Tu crezi? sunt doar curioasă. Scriu cu stiloul, mai puțin la examene: acolo am pixuri norocoase pe care e inscripționat 1 nume. Ei da! am corupt și eu minori. Se fue de-acum... Vreau un E.T. ca mine și să văd lumea. Așa... o bucățică, cât să-mi înec dorul de aripi, să domolesc vântul de larguri din mine (și nu, n-o plagiez pe Olguța). Cum face trenul? Uuu... te duc... te duc... te duc... Mai vrei să vin?
9 poezii, 0 proze
MVMatei Vișniec
Matei Vișniec este născut în 1956 în România. Copilăria și-a petrecut-o la Rădăuți. Tatăl era contabil iar mama învățătoare. Familia sa a avut experiența dureroasă de a i se fi confiscat pamântul pe care-l deținea și îl lucra. De mic observă că trebuie să adopte la școala și mai târziu în viața activă o ideologie de care știa că nu este chiar așa de perfectă și de adevarată. Această diferență între realitate și modul în care este înfățișată realitatea, cum ar fi spus tatăl său contabil, între scriptic și faptic, va fi inspiratoarea multora din piesele sale. Din copilărie într-un oraș în genul acelora "în care nu se întâmplă nimic" cum spunea Minulescu i-a rămas o amintire de neuitat: spectacolul circului în turneu la Rădăuți. Spectacolul plin de culori, pe scenă, în direct, i-a trezit gustul pentru reprezentația teatrală. Îi va inspira ideea piesei Angajare de clovn Se mută apoi la București unde are acces la toate bibliotecile, toate formele de scriere, la literatura clasică și...
54 poezii, 0 proze
BBBogdan Burileanu
Urâtul Nu-l iubeau deloc. Chiar îl disprețuiau, privindu-l de sus. Un ceva, acolo, de mâna a doua. La ce bun să te împiedici tot timpul cu privirea într-o vechitură antipatică, moștenită din alte vremuri, când utilitățile, dar și gusturile, erau altele? De folosit... le era și silă să o facă. Rar erau obligați să apeleze, fără nici o plăcere, la serviciile lui – îndeobște, când nu ajungeau destul de sus. Se hotărâseră de atâtea ori să îl arunce... La ce era bun? Așa că l-au tot mutat de colo colo, prin casă. Îi căutau un loc cât mai dosit. Și i l-au găsit, până la urmă: în magazia din dos . Să zacă naibii acolo, ca un obiect de prisos ce era. Când stăpânul casei l-a călcat pentru ultima oară în picioare, e posibil să fi tras nădejde până în ultima clipă că nu va fi nevoie să se umilească într-atât. Era orgolios stăpânul... vanitos și al naibii de impulsiv. În rest – pâinea lui Dumnezeu, cum îi plăcea să fie perceput. Aruncat cu o smucitură violentă de sub tălpile bărbatului care se...
6 poezii, 0 proze
Dan Sova
Nascut intr-o familie cu pretentii intelectuale si materiale, ale caror asteptari nu trebuiau spulberate, in cele din urma am dat gres. De atunci vad lumea doar in alb si negru, amgindu-ma insa pentru a ma mentine. Cum am avut si inca am tot ce imi doresc, deja devenit banal, iar in urma socului, am scos capul de sub paturica...incepand sa scriu doar in urma impulsurilor revenite din trecut. Accept critici insa nu inseamna ca trebuie sa si raspund...ce simt scriu. Acum imi risipesc linistit viata la liceu. Nu scriu pentru nimeni, ci simt nevoia sa si impartasesc...doar un egoist trecator care nu da doi bani pe cei din jur si nici nu asteapta altceva de la ceilalti: "O secunda mai puternica decat o viata de om";"Viata omului nu e afara, ci inlauntru, in suflet..Ce-i afara e indiferent...nu exista..numai sufletul exista. Cand nu va mai fi sufletul meu, va inceta sa mai existe tot restul...restul";"Si totusi restul hotareste soarta sufletului meu..Si restul depinde de alt...
3 poezii, 0 proze
VSVittorio Sereni
S-a născut la Luino (Varese) la 27 iulie 1913. Face studiile medii la Brescia, după care se înscrie la Facultatea de litere de la Universitatea din Milano, luându-și diploma cu o lucrare despre Gozzano. Printre profesorii urmăriți cu interes aici, se află Antonio Banfi, iar printre colegi, îl are pe L. Anceschi, cel care- va instaura cap de școală poetică în așa-zisa Linea Lombarda, antologie publicată în 1952 prin care se depista o direcție poetică fertilă, ce se poate urmări apoi până la poeții din ultimul val, cum ar fi, de exemplu, Maurizio Cucchi. Colaborează intens la periodicul milanez „Corrente”, în a cărui colecție de poezie îi apare Frontiera (1941), primul volum de versuri, amplificat și publicat apoi sub titlul Poesie, de Vallecchi, în 1942. Lucrează ca profesor de școală medie și participă la al doilea război în Grecia și Silicia, unde e făcut prizonier de americani în 1943, după care va petrece doi ani într-un lagăr de prizonieri în Africa, experiență esențială ale cărei...
1 poezii, 0 proze
De va fi cum a fost
de mircea trifu
Lumânările toamnei sunt stinse pe ramuri, Pe câmpul de-aramă biata frunză-i învinsă, Disperați bat copacii cu crengile-n geamuri, Sub perdelele sobei, arde-o vară ascunsă. Viața-n cete visează,...
Despre alinierea mea
de Cristiana Popp
Mă gândii (muică, dar rău m-a prins olteneasca asta), cum ziceam, m-am gândit să vă spun și vouă cum mi s-a părut mie toată joaca asta de-a experimentul și alinierea. Vă rog să observați că am avut...
Sterila răzvrătire sau viața ca fapt
de Spinache Catalin
Nu mai e vorba de mine. Abia de curând am realizat acest fapt, în ciuda individualismului de care sunt deseori acuzat; voi muri, aș putea să mă consolez cu imaginea efemerității a tot ceea ce...
Uși, lumină, noapte
de Alex Oberlander
Ceea ce îmi trebuie este mai mult curaj. Nu știu ce să fac. Merg, merg și totuși ușile rămân așa cum nu pot fi niciodată. De ce? Mă uit la voi prin ele, prin uși, iar voi o știți, o simțiți și totuși...
Nimic nu va fi cum a fost
de Silviu Somesanu
Când noapte nu va fi niciodată liber vreau să cânt pe câmpii cu ciocârliile, lumina ne va iubi. Un strat de răcoare subțire, o umbră trecătoare mă învelește-n mătase, ușor voi deveni un gând. Nimic...