"Chinurile facerii" – 6022 rezultate
0.01 secundeMeilisearchsanda
Am aparut din chinurile mamei pe 23 decembrie. 1985.Cand am inceput lupta de supravietuire. Si de atunci ma lupt cu mine insumi. De careve zile incoace mi-am dat seama ca ma tem groaznic de femeile trecute de 70 ani:e de ajuns sa vad una pe strada p/u a incepe sa tremur. De cateve saptamani incoacenu pot varsa lacrimi.Pur si simplu, am secat.Ma tem ca nu voi mai putea plange vreodata.Nici piesa "Suflet fara chei" a lui Ducu Bertzi nu ma mai face sa plang. Pe timpuri, nu-i puteam rezista.
1 poezii, 0 proze
George ACHIM
\"Asasin din fotoliu\" - roman \"Cap de drum\" - poeme \"Eminescu sau Cele zece porunci ale Limbii Române\" - poeme \"Botezul urșilor\" - versuri pentru copii \"Chipurile Oltului\" - poeme \"Povestea vorbirii\" - poezii pentru copii \"Hoinar prin doruri\" - poeme \"Cotite\" - fabule \"Întrebări de serviciu\" - poeme \"În grădina lui Ion\" - proză satirică \"Iubiri ratate\" - proză fantastică \"Drumuri\" - poeme \"Halouri\" - poeme \"Singur în oraș\" - poeme \"Trăsnăile lui Gogică\" - poezii pentru copii \"Poeme puțin bronzate\" - poeme \"Biografiile iubirii\" - eseuri \"Aproape de cer\" - poeme
0 poezii, 0 proze
George ACHIM
Asasin din fotoliu - roman Cap de drum - poeme Eminescu sau Cele zece porunci ale Limbii Române - poeme Botezul urșilor - versuri pentru copii Chipurile Oltului - poeme Povestea vorbirii - poezii pentru copii Hoinar prin doruri - poeme Cotite - fabule Întrebări de serviciu - poeme În grădina lui Ion - proză satirică Iubiri ratate - proză fantastică Drumuri - poeme Halouri - poeme Singur în oraș - poeme Trăsnăile lui Gogică - poezii pentru copii Poeme puțin bronzate - poeme Biografiile iubirii - eseuri Aproape de cer - poeme
0 poezii, 0 proze
George Achim
născut 30 mai 1950 Păușești-Otăsău - jud. Vâlcea Asasin din fotoliu - roman Cap de drum - poeme Eminescu sau Cele zece porunci ale Limbii Române - poeme Botezul urșilor - versuri pentru copii Chipurile Oltului - poeme Povestea vorbirii - poezii pentru copii Hoinar prin doruri - poeme Cotite - fabule Întrebări de serviciu - poeme În grădina lui Ion - proză satirică Iubiri ratate - proză fantastică Drumuri - poeme Halouri - poeme Singur în oraș - poeme Trăsnăile lui Gogică - poezii pentru copii Poeme puțin bronzate - poeme Biografiile iubirii - eseuri Aproape de cer - poeme
42 poezii, 0 proze
Ioana Nastase
M-am născut în București într-o după-amiază de februarie în care ningea cu niște fulgi incredibili...(semnul norocului?!).Cea mai mare parte a copilăriei mi-am petrecut-o în Blaj, oraș aflat în inima Ardealului, loc unde am devenit Om și am învățat că nimic nu e mai de preț pe lumea asta decât să fii întâmpinat în pragul casei de chipurile zâmbitoare ale celor care te iubesc necondiționat.Mai târziu, întorcându-mă în București, am învățat că e mai greu să rămâi Om, decât să devii.Am urmat cursurile Universității Tehnice de Construcții București, devenind un inginer căruia-i stă mintea numai la scris, deși în prezent îmi profesez meseria.Însă fiecare om e destinat a-și urma chemările, indiferent cât de departe...
7 poezii, 0 proze
Alexandru Adrian Ardelean
Iată-mă. Colindând meleaguri blânde ori de-a dreptul vrăjmașe, pendulând între frumuseți mărunte și mizerii de necuprins, mă deprinsesem să potrivesc în gând cuvinte măiestre, cuvinte a căror vrajă, fără nici o îndoială, ar fi subjugat până și pe cel mai pretențios cititor. Le întorceam pe toate părțile, căutând armonia și-o muzică numai de mine auzită, le înnobilam cu freamătul cel mai de taină al simțirii mele, chipurile, pentru când voi ajunge la masa de scris, să le aștern dintr-o răsuflare. Adevăruri unanim acceptate se oglindeau, iată, limpezi și de neclintit, în cugetul meu. Nu am nici o îndoială, nu este om care să nu fi trăit acest sentiment, această bucurie arareori împărtășită. Mai întotdeauna se ivea însă ceva neprevăzut, o cunoștință pusă pe bârfe, un detaliu aproape neînsemnat și-n clipa aceea fugară vraja se risipea, cuvintele se destrămau din îmbrățișarea suavă. Uitarea își râdea atunci de mine, amintirea zăbovea haotic împrejurul unei taine ce n-avea să se mai...
3 poezii, 0 proze
Cornel C. Costea
În depărtare, învăluite în negurile amurgului, străjuiesc semețe conurile subvulcanice ale Țiblesului. Privite dinspre câmpie, par trei cocoașe ivite din impresionantul foc magmatic, născut în clipele de intense frământări tectonice, ce au configurat actualul peisaj geomorfologic al spațiului românesc. Nume: COSTEA Prenume: CORNEL Data si locul nașterii: 27 august 1976, Lechința, Bistrița-Năsăud Studii: primare si gimnaziale: Școala Generală Lechința, 1982-1990; liceale: Grupul Școlar de Electronică și Electrotehnică Bistrița, profil informatică, 1990-1994 universitare: Facultatea de Geografie,Universitatea "Babeș-Bolyai" Cluj-Napoca, 1996-2000 postuniversitare: master în Geografie Regională, Facultatea de Geografie, UBB Cluj-Napoca, 2000-2001 în prezent: doctorand, Facultatea de Geografie, UBB Cluj-Napoca și student, anul III, Facultatea de Litere,UBB Cluj-Napoca Activitate profesională: profesor de geografie 1999 - consilier Forever Living Products România SRL 2001-2002 - Grupul...
86 poezii, 0 proze
Alin Stelian Dobre
00 00 00 Dialog cu Dumnezeu: -EU sunt Inceputul si Sfarsitul. Tu cine esti sau ce esti? -Eu sunt Singur pe Lume,sunt cel fara Inceput si fara Sfarsit. -Cum poti tu, un muritor sa nu ai Sfarsit? -Pentru ca eu sunt numai Suflet.Cand Sufletul se va desparti de trup asemeanea unor pasari carora le-au fost distruse cuiburile,el va colinda prin lume nelinistit,neinteles si trist, isi va gasi o noua casa si inca una si inca una...la nesfarsit. -Tu nu ma iubesti pe Mine? -Ba da te iubesc cum l-am iubit si pe tatal meu. -Tu nu ma iubesti pentru ca nu vei aduce rod pentru mine,tu esti copacul neroditor, esti cel blestemat . -Doamne, si eu am in gradina mea multi pomi neroditori si ii ud in fiecare zi si am grija de ei ca si de cei cu rod. Cand vine primavara si ciresii si visinii neroditori infloresc si totul e un colt de rai, dar din cauza raului din lume ei se scutura iar fericirea ia locul tristetii. -Frumusetea vietii voastre este data de faptul ca moartea va poate lovi in orice clipa. Daca...
9 poezii, 0 proze
ilona braica
M-am născut în Cluj-Napoca, la data de 11 iulie 1964, unde îmi trăiesc zilele una după alta și încerc să supraviețuiesc. Arta m-a atras mereu sub orice formă ar fi fost, îmi place să găsesc frumosul și acolo unde altcineva vede doar un lucru banal. Îmi place mult să citesc, să-mi aștern gândurile pe hârtie. Îmi place să mă pierd în visare, în contemplarea frumosului; să apreciez frumusețea gesturilor, a naturii, frumusețea oamenilor, frumusețea fiecărei zile din viața mea. Iubesc frumosul, iubesc copiii, iubesc oamenii, florile, natura cu toate minunile ei, iubesc viața. Poezie la modul mai serios am început să scriu acum doi ani, când mama mea se lupta cu cancerul. După o lungă suferință, după agonia dinaintea morții, s-a stins sărmana, așa cum a trăit, în liniște. Mi-a fost așa de greu s-o văd cum se chinuie, cum se stinge și eu să nu pot face nimic, încât într-o zi stând la calculator și plângând sfâșiată de durere, am deschis o pagină nouă și-am început să scriu ca după dictare....
26 poezii, 0 proze
Virgil Maxim
Virgil Maxim (4 dec. 1922, după unele surse 1923-1997) Elevul Virgil Maxim reprezintă unul dintre numeroșii foști deținuți politici care au lăsat urmă de aur în conștiința colegilor de detenție și în închipuirea celor care au auzit doar de el, fără să-i cunoască direct. Numele câtorva dintre aceștia sunt: dr. Traian Trifan, Traian Marian, studenții Valeriu Gafencu, Ion Ianolide și viitorul ieromonah Arsenie, pe atunci: Anghel Papacioc, tineri total dedicați vieții creștine Maxim Virgil s-a născut în anul 1922. Ca elev al Școlii Normale din Buzău, a fost arestat în ultima clasă, și condamnat, în 1942, la 25 ani muncă silnică, pentru apartenența la Frățiile de Cruce. Amnestiat prin Decretul din 23 august 1944, a fost ținut în continuare, timp de 20 ani, într-o detenție ilegală. Smuls din penitenciarul destinat elevilor – Târgșor –, socotit un element ‘periculos’, este aruncat în brațele reeducatorilor din Gherla, unde suferă chinuri indescriptibile. Totuși a supraviețuit torturilor și a...
2 poezii, 0 proze
Chinurile facerii
de Stancu Ciprian Cosmin
s-au deschis în mine porțile dorului și lumina îmi înjunghie ochii. ca un șobolan bătrân ies după multă vreme din declin, obosit, cad fără speranță în alegerile ce dau sens, învăț din nou să plâng...
Chinurile facerii
de Mateuț Stela
E duminecă dimineața. Toți dorm numai eu umblu hai-hui printre hățișurile virtuale, până sunt gata să-mi prind urechile. Oare multora li se întâmplă asta? M-am plictisit deja. Aș vrea să scriu ceva...
Salonul 414
de Tudor Negoescu
Agonizînd în chinurile facerii, într-un spectacol cu public, în loc de-un mort, moartea borțoasă născuse un viu. Naufragiat într-o dimineață beată, plutea în derivă îngerul, bucălat ca un Budha. Era...
Anii cinematografului (I)
de Ghinea Nouras Cristian
„Loana” și chinurile Facerii. Epoca de piatră vs. „Epoca de Aur” Vipia se făcea simțită în sala de proiecție arhiplină, duhnind a transpirație, cu balcoanele ticsite și mâncătorii de semințe plasați...
Un câine latră pluralul
de Eugen Galateanu
Fiare ruginite în chinurile facerii Alene, câte o melancolie traversează Mesopotamia de lehamite UN câine legat de gard latră pluralul, mereu pluralul. Ielele fac contabilitatea sufletul în RON face,...
Bănuit
de CORINA PLESA
Îmi asum nașterea ta și chinurile facerii în schimbul cerului tău, bănuit.
acolo de unde vin
de Ottilia Ardeleanu
existau o gramatică a zilei de muncă dimineți în chinurile facerii anunțate de cocoși dârlogi unelte o traistă pentru toți cărți ale chipurilor citite în liniștea dintre lumea trasă pe trupul zvelt...
Însemnări aforistice III
de Corneliu Traian Atanasiu
Ideal obstretic. Zămislirea genială fără chinurile facerii. Arta crează drepturi mai largi și mai temeinice ca orice revoluție. Identitate. Meșteșugarul, cît de virtuos, se cunoaște după faptul că nu...
poezie
de cezara răducu
O pîndeam demult de-atunci de cînd bîntuia prin capul meu ca o femeie în chinurile facerii. Apoi s-a ascuns în spatele tăcerii. Se înroșise toată cînd poetul o invitase la o cafea. Dar cînd îi șopti...
transcendență
de Ursu Marian Florentin
poate e doar o părere, simt mirosul ierbii în chinurile facerii, e un duh de renaștere febrilă, ca fumul de tămâie gata să se aprindă dintr-o scăpărare de cremene, la început de geneză, e un gust...
