George Achim

Nu te mai cred. Ești trist și totuși joci. Ți se pare scena mică, dar ți-ai pus toate visele la vedere și-ai să te sufoci. Ai văzut

Foc... Magie... Univers... Izvorul lumii așa cum este Clopotul trecut prin vers, Ochiul biblic - nepoveste... Aur... Punte... Regăsire... Nod

De ce tai, mă, dudul, Gicule, calicule, crăpa-ți-ar palmele chiar dacă de alături Din al Gâdii te încurajează și-ți zice de un leac imediat a

în fața picturilor tale Petre face-ntotdeauna câte-o reverență și alungă întunericul din jur nu nu este o întâmplare aerul se umple de

Tabloul acesta mă reprezintă am jurat să zâmbesc într-un fel ca să pot strivi răceala timpului scurt în care am fost model mâinile atât de mult

Un cuib rotund-rotund de stele am în palme și îmi așez capul printre ele mințindu-mă că timpul nu există îmi dau drumul puțin câte puțin și

Și-am îmbătrânit dintrodată Many genunchii mi-au ațipit pe drum și nu mai am speranțe în buzunare par unul dintre eroii mei descifrând toate

Arborii se destramă pe dinlăuntru, mulțimea boabelor de rouă bate în coaja lor ca într-o tobă și nu numără nimeni nici măcar

E noapte iar, iubito, sper că nu ți-e frică! Trezește-te, e timpul să trecem înc-un prag! Să hoinărim nebuni cât bruma-i încă mică Și doina,

Ce mai știți voi despre vară prieteni care v-ați pierdut prin oraș de bună voie și fiecare zi o credeți doar a voastră ce mai stiți de părinți de

M-a sunat iar Poe cu noaptea-n cap probabil pentru că o ținuse captivă ca să-și poată tria încă o dată rația de frumusețe așa e el amabil

nu-ti neg existenta, desi n-avem o cale comuna!... sunt limite pe care nu le poti trece iar altele care te sugruma Ne ingamfam cu lumina si

... Și când lumina trece-n mine toate câte se întâmplă pe acest drumeag uitat, mi se cuibăresc la tâmplă și mă-ntreb curat mă măsor și îmi

Auzi, mă, nene, cum o fi arătat Eva cu ceas electronic la gât te întreb și eu ca să nu mor prost umbla și cu tocuri cui și câine lup avea ca

De-aseară am inima promisă-n întregime unei coziene, ca ploaia de curată și chiar dacă tomnatice-mi sunt, dar sublime, cuvintele toate,

Adio, copilărie, chiar dacă nu m-auzi! Mai bântuiești prin mine cu-o singură petală, de care sunt mândru și-accept să mă lauzi, cât eu îți

Băă, eroii sunt trăiesc în noi mereu și de-aia pământul ăsta așa cum este cea mai bună hrană să ni-i cinstim ne cheamă cu sfințenie ca să ne

Am găsit o ghindă fiule în buzunarul în care pusesem niște lacrimi la păstrare provenea din parcul părăsit taman în centru la cinematograf și

Un munte de oi la prima vedere și la a doua și la a treia Vara se scurge în doniti încet,dar sigur, amirosind a iarbă. Ziua stă

Mă, neică, nu semăna ogoarele cu ură că semințele știu mai bine ce este belșugul chiar dacă noi ducem încă tot greul să știi că-n cartea aia

Să cauți în lada de zestre amintirile satului și să nu te mai regăsești!…

Ce frumos e, Doamnă cu părul despletit, muntele ce-și vinde astăzi măreția! Închipuie-ți, un tandru asfințit și-o sărutare lungă în pat cu

Doamne, dimineața ta e-n noi! De undeva o lacrimă suspină și-n rugă ne află pe-amândoi, când Cozia răsare în lumină.

Bună dimineața! Zisei trăgând cerul de pe ochi cum a zis mama să-i respect pe toți de la vlădică la opincă musai că gura nu mă doare Mneața! bă,

Iartă, fă, oglinda n-o mai țugui atât că se lipește de tine și-o să râdă grâul când te-o vedea strălucind printre macii săi de ocazie ce, crezi că

Fetele cântă, vai, alene cântă după o perdea și sunt în jurul uni kil de vin bisericesc de unde l-or fi luat nu știu că era bun și mă prinsese și

Akim sunt – păzitorul focului sacru deodată în miezul destul de arid al fericirii și nu-mi pasă că aburii ademenitori ai oglinzilor mă

Și uite că trăim sfârșitul de veac fără teamă și-ar fi păcat să-l irosim plătind pentru fiecare fleac vamă că așa vor unii obișnuiți să speculeze

Trece Ulise prin piața centrală cu Poetul de mână trece printre maldăre de scoici ocrotite prin lege sub braț își are lumea sa trei

Când se adună lăutarii tăi, Doamne, din fântâni țâșnesc fluiere și iar ne vând speranțe multe toamne în căutarea căii ce duce spre-nviere...

Ne-au furat gutuile Nina dealul se rostogolește spre casă printre cuvinte se strecoară teama și-un tren ne fluieră amarnic anii în ferestre

Tocmai ieșisem și eu la lumină doctore îmi probasem ființa pe genune mișcasem legendele din loc înmiresmasem prietenii oleacă și aruncasem

Cu spiritul tău ascuțit despici de multe ori așteptările Nichi și vindeci pe dinafară lumea fără să știi vreodată uite cum fac tumbe umilințele

De mult mi-am pus oftatul în funcțiune Gigiule în traista cu care am venit cândva de acasă nu știu dacă mai este puritate de vină cred că este

Despre iubire-am tot vorbit Ioane dar niciodată aici la marginea câmpului cu maci pe care te-ai învrednicit să mi-l aduci acasă și să taci parcă

În bobul de rouă fata mea în ochiul său ascuns știu că ești de mult acolo și-mi supraveghezi liniștea toate răspunsurile mele au ecou ori

Doar cu două mere poți trece prin vise. Orașul îți oferă neliniști promise. Dar cine ți-a împușcat inima? Pasărea

Moasă, moașă ce aluniță ai pe dreapta o stea agățată de ochi cu fir de beteală secretă bombănea moașa lui Dede de câte ori mă vedea sărind gardul

O cruce, domnilor, o cruce în câmpia vastă prin care mergem de trei zile însetați un semn că aici a existat cineva și înainte viu o cruce pe

În insomniile râului cred fiind copil i-aș fi vorbit zile întregi până când și-ar fi dat de gol verticalitatea și acum mai cred că biciuindu-mi

O pală de vânt misterios venit din stele se pare că nu întâmplător rătăcit printre noi purtătorii de steme aici în Þara Dorului tocmit ești

N-am mai vorbit de mult despre supraviețuire măi Dorule măi ca să ne înspăimântăm de femeile albastre ieșite la cerșit un fel de primenire a