Ioana Nastase

M-am trezit cu o durere de cap groaznică. Am deschis ochii și-am clipit des, încercând să pătrund întunericul, iar pentru o clipă mi-a trecut prin minte că lovitura mă făcuse să-mi pierd vederea.

Era începutul lui august și nimeni nu lua în serios ceața ce cucerea încetul cu încetul văile izolate.Panglici subțiri de fum răsăreau uneori dinspre apus, pe cerul senin și fierbinte iar eu mă

Clădirea uriașă a spitalului părea gata să se prăbușească peste mine iar vacarmul din jur devenise insuportabil.Văzându-l pe Sam, am răsuflat ușurat: -Mike, prietene, încerc să dau de tine de două

Le-am auzit glasul, mă chemau Cuvinte de foc ard scrise pe cer Le-am simțit pașii, mă căutau De jur împrejur luminile pier. Oameni de piatră cu ochii goi Adulmecă teama din sufletul meu, Trec

Era aproape noapte iar ploaia torențială se potolise la fel de neașteptat precum începuse.Am inspirat cu nesaț aerul răcoros și curat, până am simțit că amețesc.Hainele-mi erau ude, mai aveam doar

Cu ochii te caut printre stelele reci, Cu gândul te simt în adâncuri de mare, Sunt singur-aici de zile întregi Și nu vreau să dau gândului crezare. Îmi pare că văd pe cer o sclipire, În

Era o noapte umedă și întunecată, iar eu nu-mi doream decât să ajung cât mai curând acasă. Ploaia măruntă abia se potolise și numai frământarea prelungă ca un murmur de neînțeles a frunzișului