"Cea mai veche fosilă de pasăre colibri din lume" – 20314 rezultate
0.04 secundeMeilisearch
OMOctavian Miclescu
În cea de-a treia zi de pontificat al Papei Ioan Paul II, zi în care se împlineau 379 de ani de la bătălia din preajma Șelimbărului, Dobrin înscria într-un meci de poveste împotriva Valenciei iar Ștefan Augustin Doinaș deschidea primul cologviu de poezie de la Iași, orașul care fusese martor cu fix 103 ani în urmă la debutul lui Ion Creangă. Hei, în acea zi de 18 octombrie 1978, la 69 de ani de la filmul lui Hugues d’Eywo, cea mai veche actualitate cu subiect românesc, m-am născut dis-de-dimineață la Galați, unde am descoperit primul cenaclu literar, Anton Holban, și unde am debutat în Școala Gălățeană, în jurul datei când, cu 73 de ani în urmă, România participa pentru prima oară la Cupa Devis. La 15 ani după terminarea epocii roșii, primesc premiul Convorbiri Literare la Concursul Național de poezie de la Tecuci, singurul concurs la care am dorit să particip. Public în câteva antologii de poezie din orașul lui Ciprian Porumbescu, iar alături de prietenii Grama și Velea public în...
23 poezii, 0 proze
BMBaciu Crina Maria
M-am nascut in 15 august 1986 in Fagaras. Cele mai vechi amintiri ale mele sunt din acel oras... Apoi am ajuns in Sibiu. Pe parcursul acestor ani, viata a fost o impletitura din fire negre si rosii incrustate cu vise, dorinte si fericiri. Scrisul meu curge din ranile ce si le provoaca reciproc cei doi eu. Pana si amintirea mea cea mai veche are in atomii ei doi eu: acum eu scriu si eu critica.
8 poezii, 0 proze
LCLeucuta Cosmin
Am avut candva ambitia sa scriu un roman inteligent si original. Am abandonat ideea pe moment, si m-am dedicat unor scurte povestiri care evoca prietenia, razbunarea, dragostea, razboiul, singuratatea, ingeri si demoni (per se), absurdul si pedeapsa omului. Doresc sa arat lumii ceva din nebunia oricarui tanar. Niciodata sa nu crezi un om care pretinde ca scrie numai pentru el. Aceasta este cea mai veche minciuna a scriitorului. Eu incerc sa refac realitatea din jurul meu si din jurul nostru, si uneori reusesc, iar alteori esuez cat se poate de magnific. Las restul in seama cititorului. Si tot felul de prostii de genul acesta in continuare ...
2 poezii, 0 proze
NENițu Ema
m-a injunghiat tezaurul nimcniciei noastre..cu toate ca nu sunt eu cea mai culta sub clar de negru imi fac veacul. sunt bolnava de iubire si de Vama Veche, pacat ca nu mai e ce a fost.. imi plac Bacovia si M. Sorescu.
13 poezii, 0 proze
IBIvan Alekseievici Bunin
Ivan Alekseievici Bunin, n. 22 octombrie (stil vechi 10 octombrie), 1870 – d. 8 noiembrie, 1953) a fost primul scriitor rus, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, în anul 1933. Motivația Juriului Nobel: "pentru artisticitatea viguroasă, prin care a dezvoltat tradițiile prozei ruse clasice". S-a născut la Voronej, la 10(22) octombrie 1870, într-o veche familie de nobili scăpătați. Copilăria și-a petrecut-o pe domeniul familial, în gubernia Orlovsk, într-o "mare de grâne, iarbă și flori", "în cea mai adâncă liniște a câmpiei". În anul 1881 a fost înscris la gimnaziu, dar, fără a termina cele patru clase, a continuat instruirea sub îndrumarea fratelui său mai mare. Sărăcia, care a atins și conacul, l-a obligat să părăsească în anul 1889 cuibul familial. A lucrat în calitate de corector, statistician, bibliotecar, la diferite ziare. În anul 1891 i-a apărut prima culegere de versuri, marcată de o peisagistică lirică subtilă. A continuat și după aceea să cânte frumusețile naturii,...
13 poezii, 0 proze
EVElena Văcărescu
...s-a născut în 1864, în București. Tatăl ei provenea dintr-o veche familie de boieri munteni, patrioți și literați deopotrivă, ce-l dăduseră pe cultivatul Ienăchită Văcărescu sau pe curajosul Ioan, potrivnicul greu de stăpânit al rușilor în epoca Regulamentului Organic. Mama sa a imbogatit blazonul Vacarestilor cu stema Falcoienilor, boieri olteni cunoscuți din timpul lui Mihai Viteazul, lipsiți de talente literare, nu și de pricepere în adiministrarea treburilor statului în diferite funcții. Elencuța și-a împărțit copilăria între moșia bunicilor săi de la Falcoi, pe malul drept al Oltului, și conacul de la Văcăreștii Dâmboviței, unde descoperă nu numai plăcerea lecturii dar și pe aceea a petrecerii timpului în natură sau a explorării satului din apropiere. Literatura engleză o va cunoaste prin intermediul guvernantei engleze sosite la noi ca atâtea altele, iar datorită studiilor la Paris se va familiariza cu cea franceză, mai ales ca aici are șansa să-i cunoasca pe Leconte de Lisle...
8 poezii, 0 proze
ana
Cred ca sunt, de fapt sunt mai mult ca sigura ca sunt cea mai "tanara" din toti de aici, si nu am pretentia la un mare succes al creatiilor mele. Oricum, din cauza varstei (12 ani si 8 luni!) sunt intr-un clar dezavantaj fata de restu lumii, varsta multora depasind triplul varstei mele. Sunt in clasa a VII-a, in scoala generala. (una din cele mai bune din Bucuresti). Am fost la olimpiade la romana din clasa a V-a si la fiecare am luat cate un premiu. Ma simt nasol cu poeziile mele pe langa unele pe care le-am citit din site-ul asta... Si mai multe poezii sunt mai vechi, adica le-am scris inainte sa ma inregistrez pe site.
3 poezii, 0 proze
AMAlexandru Macedonski
ALEXANDRU MACEDONSKI (1854 - 1920) Alexandru M. Macedonski (1854-1920) a fost un poet și prozator; dramaturg; sef de cenaclu literar, publicist român. Născut la București în mahalaua "Precupeții-Noi", la 14 martie 1854, Alexandru Macedonski a fost nepotul lui Dimitrie Macedonski, căpitan de panduri, participant la revolta din 1821 și adept al Eteriei. Tatăl sau, colonelul (devenit apoi general) Al. Dimitrie Macedonski, a avut un rol foarte important în alegerea lui Alexandru Ioan Cuza drept domnitor al celor două provincii românești unite. A devenit Ministru de război al domnitorului Cuza. Mama sa, Maria, era fiica pitarului Dimitrie Părăianu din mica boierime oltenească. Cea mai mare parte a copilăriei Alexandru a petrecut-o în satul natal al tatălui Adâncata-Pometești, pe valea Amaradiei, în județul Dolj. În toamna lui 1862, Alexandru Macedonski, a pășit pragul celei mai vechi (și mai importante, pe atunci) școli primare a Craiovei din epoca sa, școala de la biserica Obedeanu. După...
120 poezii, 0 proze
Vasile til Blidaru
Născut la 1 ianuarie 1949 în comuna Beceni, județul Buzău, topograful epigramist Vasile Blidaru și-a luat toate măsurile, după ce a fost publicat în ziarullocal "Viața Buzăului", ca să se facă de... râs. A intrat în "Lumea Epigramei" (volum antologic publicat de U.E.R.), s-a dedat la acte de umor în revistele Scaiul, Papagalul, Post-scriptum și multe altele, după care, în anul 1997, în urma unei lovituri de stat... pe gânduri, a devenit președintele Atelieruluide epigrame "Amprenta" Buzău. Deținător a numeroase premii la concursuri locale și naționale de epigrame, culminând cu Marele Premiu Ștefan Tropcea Brăila, ediția 2013, Vasile Blidaru și-a ținut o mai veche promisiune: aceea de a realiza lucruri frumoase și, evident, greu (sau imposibil) de realizat.
0 poezii, 0 proze
JSJerome David Salinger
Jerome David Salinger (n. 1 ianuarie 1919) este un scriitor american cunoscut cel mai bine pentru romanul De veghe în lanul de secară (în engleză The Catcher in the Rye), o poveste clasică a adolescenței, care a cunoscut o popularitate durabilă de la publicarea ei în 1951. O temă majoră în opera lui Salinger este mintea activă si puternică a tânărului neadaptat și efectul izbăvitor al copilului în viețile unor astfel de oameni. Născut în New York, ca fiu al unui tată evreu și a unei mame de origine irlandeză catolică, Salinger și-a început cariera scriind povestiri pentru reviste din New York. Din perioada de început, mai multe povestiri – cea mai notabilă fiind O zi perfectă pentru peștii banana – au fost remarcate. De asemenea, înainte de a părăsi America pentru a lua parte la război, a publicat două episoade din ceea ce avea să devină De veghe în lanul de secară: Sunt nebun și Ușoară rebeliune în afara Madison-ului (Slight Rebellion Off Madison). A urmat Academia Militară Valley...
2 poezii, 0 proze
Cea mai veche fosilă de pasăre colibri din lume
de Cristiana Nicolae
În Germania săpăturile au scos la lumină două fosile de colibri în vârstă de 30 milioane de ani. Acestea sunt primele fosile de acest fel descoperite în Europa, și, totodată, cele mai vechi exemplare...
La început a fost... Ardealul!?
de Camelia Tripon
La început a fost... Ardealul!? Când ai în față un cuvânt precum Ardeal nu este suficent să spui: \"este de origine indoeuropeană și înseamnă pământ, ca și germanul er\'de, și asemănător cu...
Vis... Sau... realitate?!
de Cîrciu Alexandra
Vise, idei, gânduri, dorințe, aspirații... Atâtea sentimente și idei, toate menite pentru a descoperi, a afla cât mai multe... Dar care-i enigma omenirii? Nu cred că există vreun om, vreun suflet,...
Cățelușul Boc și ultimul faraon, Băse Zăpadalba
de Dragoș Vișan
Prolog la epopeea \"Orânjiada\" (Răvaș către marele myrmidon sau pitbullul Ahile-Troian-Zăpadalba și buldogul său francez Patrocle-Boc) Cântă, Sară Casandră, deșteaptă poeții c-un ferm gângurit, Uite...
Istoria grafomaniei de la origini până în prezent
de Stefan Victoria
Cel ce scrie poezie e o specie aparte: Generos cu sine însuși, singur știutor de carte, Dar, se pare, concurența nu îi e deloc pe plac Și o simte drept în coaste ca pe coarnele de drac. El (sau ea!)...
Origini parapitece
de Axinia Florin
Dacă tot sunt ”The new guy” aici, „datoria” care-mi curge-n vene imi șoptește ca punct de plecare originea (știu, am facut uz de un pleonasm, dar dacă Eminovici –prefer să folosesc numeme lui real- a...
Dreapta Furie
de Vlad Stroescu
Ah, vrăjitor bătrân, de atâtea ori te-ai lăudat cu puterea ta fără margini, încât începusem să te cred, șopârlă fără coadă, vorbitor în dodii și în gol, nu că nu ar avea cine să te asculte, ai, dar...
Fosile-n roca timpului
de Alexandru A. Philippide
Fosile-n roca timpului păstrate, O, gânduri în durată încrustate, Mișcări în aer împietrite, Rămase-n ațipite ere, Ce raze încă nedescoperite Vă vor trezi, eterne efemere? Mașini, ciudate azi, banale...
Nu suntem singuri
de Camelia Tripon
Nu suntem singuri În momentele de liniște, când reflectăm la o problemă avem senzația că suntem singuri. Prietenii nevăzuți ne sunt alături. În același oraș sau mai departe alți oameni au aceleași...
Răspuns la o cronică rimată
de Alexandru Vlahuță
Așa-i: spre bolțile tăriei, Cu jind, la ce să mai cătăm, Când toți, sub fundul pălăriei, Câte-un crâmpei de cer purtăm? Tu zici: crâmpeile-s la fel... Pe osebitele cărări Toți ne-ndreptăm către un...