"Ce-ar fi lumina într-un câmp de roua" – 21326 rezultate
0.06 secundeMeilisearchprimul_volum_virtual
Ce-ai avut cu Beethoven mă animalule?
de Radu Herinean
TLTeofil Lianu
Mulți dintre poeții afirmați înainte de cataclismul anilor 1944-1945, mînați de un imbold ireprisibil de supraviețuire (firește, lirică), și-au abjurat crezul tinereții. Unii, cu surle și cu trîmbițe ori cu penibile autoflagelări, alții, autoînșelîndu-se (voind să să creadă că n-o făceau decît într-o măsură infimă, fără importanță), alții, în fine, căutînd o nouă identitate, necunoscută cerberilor din edituri. O identitate gîndită, probabil, provizorie, menită abandonului la sperata venire a dezghețului. În acest ultim mod a procedat “iconarul” Teofil Lianu, care devine la mijlocul anilor ’50 poetul ce se adresează îndeosebi copiilor Teofil Dumbrăveanu. Văzuse lumina zilei la 11 (12, după unele surse) decembrie 1908, în ținutul Sucevei (Capul Câmpului-Păltinoasa). Din cauza războiului, purtat multă vreme cu încrîncenare în Bucovina, părinții săi - țăranii Glicheria (născută Olaru) și Grigore Coștiug - nu-l pot da la școală. Ar fi învățat, astfel, să citească abia pe la 14 ani, după...
2 poezii, 0 proze
ATAlexandra Alb Tătar
~ n. 15 iulie 1981 ~ locuiește în Tg. Mureș ~ psihoterapeut/ profesor psiholog ~ licențiată a Facultății de Psihologie, Universitatea din București; Master în Psihodiagnostic, Consiliere și Psihoterapie; Formare în Psihoterapii cognitiv-comportamentale; Formare în Psihoterapie pozitivă ~ e-mail: alexandratatar@gmail.com * dă-mi un nume ce-a adormit într-o barcă plutind înspre ceruri în noapte cum te caut esență de mult dinainte s-o știu te zbăteai printre șoapte ** aș fi o poveste fără sfârșit și toți ar cunoaște-o fără s-o citească o carte scorțoasă din care-ar cădea albastre petale de nu-mă-uita *** când te trezești în penumbra umană privește mâinile ce modelează chipul pseudooamenilor oamenii se cunosc după problemele pe care le sculptează dimensiunea forma spiritul singurul algoritm inalterabil cioplit doar din lumini **** suprarealitatea se pedepsește cu închisoare în demență e o infracțiune asupra minților ce nu au inocență nici înălțimea s-o atingă lărgimea s-o cuprindă lumina...
148 poezii, 0 proze
LMLocatelli Monica
Un pelerin in cautarea perfectiunii,un suflet increzator in lumina ce salasluieste-n fiecare dintre semenii sai.Biografie...Oare ne pot reprezenta cateva cifre,numele de familie,functia,studiile? Ar fi fost simplu daca am fi incaput intre copertile dosarelor de statistica,nu?
18 poezii, 0 proze
APAfrodita Popescu
„Esența și viata nu pot fi văzute. Ele sunt cuprinse în lumina cerului. Lumina cerului nu poate fi văzută. Este cuprinsa în cei doi ochi” - Secretul florii de aur Amintiri, vise, reflecții - Carl Gustav Jung “Pe o stradă îngustă roțile căruțelor a doi țărani se încurcară între ele. În loc să urmeze cearta la care te-ai fi putut aștepta, fiecare murmură cu politețe reținută niște cuvinte care sunară în genul adukan atman și însemnau: “’deranj trecător, nici un suflet (individual)”. „Căci misiunea omului ar fi, din contră, să conștientizeze ceea ce provine și i se impune din inconștient, în loc să rămână neconștient de acest conținut sau identic cu el. În ambele cazuri, ar deveni infidel menirii sale de a crea conștiință. Pe cât putem discerne, unicul sens al existenței umane este să aprindă o lumină în tenebrele ființei ca atare. Este chiar de presupus că, după cum inconștientul acționează asupra noastră tot așa e și el influențat, la rândul lui de sporirea conștiinței noastre” Petre...
58 poezii, 0 proze
Albu Denisa
Intr-o zi,intr-un moment de meditatie profunda, am auzit batai in poarta mintii mele...ce-ar fi daca ti-ai asterne pe hartie gandurile inaripate? sunt prea pline de speranta si de iubire ca sa nu le cunoasca si ceilalti...merita o incercare!...poate astfel o sa invete si ceilalti sa...primeasca si poate chiar sa daruiasca la randu-le...(luati aceste din urma cuvinte ca pe un indemn la creatie!)...eu asta vreau sa fac in continuare. si sper sa reusesc. pentru ca imi doresc sa renasc si sa fac sa renasca iubirea odata cu mine...
13 poezii, 0 proze
ICIna Simona Cirlan
Născută între iarnă și toamnă, între zi și noapte, pendulez mereu. De aici și dificultatea de a încropi o biografie. Nu am făcut nimic din ceea ce ar fi trebuit probabil să fac. Am avut însă șansa de a primi pe cărările sufletului, oameni minunați care mi-au deschis Uși înainte de a bate. Așa se face că, am început să public în cîteva reviste și pe diverse site-uri literare. Mi s-a întâmplat chiar un merituos loc trei la un concurs de proză scurtă desfășurat la Onești. Unul dintre criterii se referea la vârstă, păcat, dacă s-ar fi pus în discuție criteriul greutății poate aș fi înhățat premiul al doilea. Dacă mi se mai întâmplă vreo minune,în afară de faptul că trăiesc, promit să refac biografia. Nu mă iau niciodată în serios pentru că am învățat atât de târziu să râd. inacirlan@yahoo.com Pe varfuri printre blogarii: http://www.scaietina.com/
84 poezii, 0 proze
PLPatricia Lidia
753 î.Hr. Doi tineri crescuți de lupi întemeiază Roma. 101-102. Un oarecare Traian vine în Dacia cu oameni săi și unii uită să mai plece. Ani la rând, se perindă prin lume vizigoții, hunii, tătarii, turcii etc. 578. Limba română se face auzită prin celebrele vorbe "Torna, torna, fratre", care vor sta mărturie peste veacuri pentru vitejia poporului român proaspăt format. Sec. XIV-XV. Se nasc unele state cu aspect românesc, trec prin perioade mai mult sau mai puțin prospere, înfloresc și decad, asta și din cauza unei trăsături definitorii în lupta pentru putere: românii își puneau totdeauna o întrebare falsă "ce-ar fi să am eu mai mult?", când în realitate trebuiau să-și pună întrebarea "ce-ar fi să îl ajut pe celălalt să aibă un pic mai mult decât hainele de pe el?". 1852. Se naște I.L. Caragiale. Acesta le va spune românilor, o dată pentru totdeauna, tot ceea ce trebuie spus despre ei. 1962. Natura face primele planuri în vederea declanșării proiectului Patricia Lidia, aducându-i în...
190 poezii, 0 proze
roxana
Scenariu scris în graba... În jurul tău aceleasi discutii, aceleași roti zgomotoase, multime plictisita și senzatia de sufocare binecunoscuta… Imaginea îti aminteste de aglomeratia din statia de autobuz pe care ai parasit-o cu trei minute în urma. Timpul se transforma într-o asteptare cumplita. Astepti rabdator… gasesti că orice ar fi mai bun de facut acum… Asteptarea asta te intristeaza cumplit... Astepti, nestiind sigur ce ar fi mai potrivit. Intreaga existenta, viața toata îti pare cateodata o asteptare incerta… Scenariu fals, spectatori obositi… O vanzatoare de flori în primul rand, un iluzionist plictisit ascuns undeva, în randul al doilea, în spatele soferului adormit; lânga el, o trecatoare frumoasa. Îti intorci privirea spre cortina care aduce întunericul. Seara, plimbări lungi printre aceleasi chipuri, calatorii care incep și se sfarsesc aici… Astazi ești regizorul în masura să critice ultima repetitie. Continui să astepti, sperand că maine piesa va avea succes. Noapte… În...
7 poezii, 0 proze
Florin Gherendi
Nu mai stiu cand am inceput sa scriu. La inceput pentru mine. Eram copil. Participam la un cenaclu, in oraselul de provincie in care m-am nascut, Tarnaveni. Apoi am inceput cu-adevarat sa scriu. Pentru mine. Pentru cativa prieteni care citeau. Am scris si 3 romane, 2 din ele SF...poate ca intr-o zi o sa le dau forma potrivita...eram inca un copil, nu? Si apoi a venit facultatea de fizica. Am participat la cateva spectacole. "Cantarea Romaniei", se spunea atunci. Am publicat cateva poezii in "Viata studenteasca"... Si apoi tacere... Am mai avut cateva rare incercari, terminate inainte de a incepe. Pana acum cativa ani. Am regasit cateva lucruri scrise de mine cu mult timp in urma, cele 3 romane, cateva poezii, si un declic s-a produs. Ce-ar fi sa incerc din nou?! Acum trec mult mai rar pe aici, de cand am regasit o pasiune mai veche, pianul...
14 poezii, 0 proze
TATanase Alexandru
Ce ar putea fi spus despre mine: Am 18 ani... ca pasiuni am muzica, distractia, calatoriile, Internet-ul si in general lucrurile bune. Am o multime de prieteni... care sunt mai mult sau mai putin "prieteni", iar cuvintele care ma pot descrie cel mai bine sunt: nebunatic, jucaus, romantic, rasfatat, pesimist. Ascult muzica 24h din 24... si imi place sa invatz cat mai multe lucruri... insa nu la scoala! :)
14 poezii, 0 proze
Ce-ar fi lumina într-un câmp de roua
de Adrian Munteanu
Ce-ar fi lumina într-un câmp de rouă, Străpuns de raza ce-l binecuvântă, Fără un greier tainic ce ne cântă Sonata brumei pe o strună nouă ? Ar fi un râu cu val ce se frământă În prăvăliri de maluri...
Lumea Mea - Rain
de David Adrian Dinulescu
I. Dacă pot găsi cheia codului inițial, nu văd de ce nu aș ști cum să o folosesc în avantajul meu. Am descoperit eu lucruri la care nimeni nu visează măcar. Nu, nu se poate ! Sunt numai un om, nu ?...
Preludiu aparent fara sfarsit
de DARA
Din ciclul : Ce nu faci la timp te apuca mai trziu, nu prea am dormit asta noapte , m- au framantat ganduri negre, mai bine ma framantai tu. .. Ce pot sa-ti spun despre atractia pe care o simti...
Minimalismul ca intenție (George Geacăr)
de Tudor Cristea
PÂNÃ ÎN 2002, târgovișteanul George Geacăr (n. 1953) a publicat doar două plachete de versuri, alcătuite, și ele, cu maximă parcimonie. „Intâmplări cu creierul meu” (Cartea Românească, 1997), distins...
Rapit din moarte
de anatier
- Cat timp a mai ramas pana acolo cand mana mea tremuranda va tresari intunecand cerul Tau de dincolo de apus ?! - O clipa numai si nu vei mai simti cum te-ai dus... pe o cale pe a carei intoarcere...
Culegătoarele de spice și Primăvara
de Coculeanu Paul
Într-o vreme, pe-un câmp plin cu verdeață, o tânără fată se-ndoia vara din spate, exact precum “Culegătoarele de spice” ale lui Jean-François Millet din școala de la Barbizon. Avea ochii mari,...
Poveste cu repetiţii
de Manolescu Gorun
Primele două apariţii Există un colț de lume unde timpul își ține respirația: grădina botanică, acel sanctuar verde unde zgomotele orașului mor în pământ, iar zilele se preling ca roua pe nervurile...
Călăuza rătăcită
de Gellu Naum
Faptele trăite obligau la o nouă lectură în cuvinte erau atâtea lucruri atâtea nume stranii umblam pe câmp eram obosit și din greșeală m-am culcat pe iarbă departe se spărgeau copaci se clătinau...
Despre singurătate - II -
de Emil Iliescu
„Trăia în Ergates un bărbat pe nume Andros. Andros Lemargos. Un om lacom, așa cum îl vădea și numele, „lemargos” însemnând în greacă lacom. Dar nu lacom după averi și onoruri, ci după singurătate....