Tanase Alexandru

Porniri neconvenționale Nevroze emoționale Cârpesc natura ambientului Stârnesc interesul confidentului Statornic schimb voalul trupului Fațade înverzesc, înlăuntru mă topesc Totul cere o

Un felinar apuc sa il aprind Si un creion ma striga fara grai Necontenit ma plimb , ca intr-o zi de mai Omniprezent , eu ma opresc soptind : \"Eu duh din flori , iti cer pereche!\" Cum binele

Neincercand sa ma abat de la regula imi iau sacoul pe mine si in minte am o singura fixatie: capatul strazii ma cheama molcom.Felinarul iar m-a tradat; saracul s-a aprins mai tarziu, noroc

Tot iubind nu pot sa-mpiedic , Concordanta viselor de primavara Nu ma simt ce-am fost odata , medic Medic al dorintelor ce pot sa doara. Mai presus de armonia neputintei As adera la necioplirea

Cand zilele-si uneau caldura, Iesit-am intr-o dimineata, Ca sa-mi omor si-eu ura Care-o purtam pe viata. De-as fi stiut ce ma asteapta Poate-as fi fost mai sceptic Dar pasii mei tot se

Sa pot cunoaste fara frica , tot ce-a ramas necunoscut , Iluzii sunt acele timpuri cand urasti pe toti si toate , Tu ma impiedici ca sa mor , cum toate au un inceput... Vinovat in lumea mea ,

Zgribuliti ati scris pana la moarte Poeti ai firii si-ai nenorocitei soarte Ati scris ce ati simtit , pacat ,ma doare Simtiri , dureri..fara pic de indignare Voi falsi profeti apocaliptici Ati

Chiar si mersul ti se otraveste Cand pe ascuns si timpul se opreste Esti increzut ca niciodata , Si totul te-otraveste. Tocmai si cerul te apasa , Si nici pamantul nu te lasa Ca

In secerari de ganduri amortite , Ma simt de parca as avea vreo teama , Dureri si temeri , nu vor a fi privite Caldura inimii si-a simtului ma cheama. Dezamagiri totale , doresc sa mi

Usor ma iau de lama si vreau sa ma tai Tot gandul e-amortit in ceata nebuniei Vibratii ma cuprind , raman si fara grai Morbidul e sinistru de dragul parodiei. Ce carcotas pot sa ma simt eu

Afara ploua Ma uit... Si nu vad nimic E frig , e-ncapator Destul pentru oricine Apuc sa scriu la viitor Prezentul nu tine cu mine Ce ametit ma simt E dimineata , totusi Cotlonul camarei

Umanitatea-i una buna Dar libertatea-i si mai buna In mijlocul celei de-a doua Parca vegheaza o fantoma Cu pasi marunti tu te scufunzi Si fara noima te afunzi Cu ochii parca desfundati Apuci

Captivat privind in ganduri , nu socoti fara iubire Sa existe-n lumea asta o deceptie majora Toate sunt , exista acolo , socotind in nemurire , Vesnic ca durerea este , moartea te

Nascut in umbra unui soare Din raze contopite-n aur, Fara de lege el nu moare Si pentru noi este un faur. Cuprinzi tot universul far-avant Si simtitor te-apropii tu fiinta, Te-apropii ca