Locatelli Monica

Vin și eu din urmă,tarziul prăfuit de vreme târând cu greu desaga pregătită cu mult timp în urmă de ai mei și mă trezesc aici unde-iertat să-mi fie-totul strălucește dar se ia,înflorește, dar cu

Zvon de lacrimi pe obraz, Zvon de inimi arse fumegânde încă, Zvon de clopote pustii De chipuri poleite în oglindă. Sufletul meu poet, Scrie visând Și visează scriind, Minunea

Dansator pe sârmă între două lumi Legat la ochi de bunăvoie, Împart senin parfum de minuni Cu fiecare pas pus anevoie. Aplauzele dintr-odată-s mute, Sub banderola neagră

Îmi țin sufletul în palmele deschise, Sperând ca cineva să-l recunoască... Priviți acesta e sufletul meu! Îl vede cineva,îl recunoaște cineva? El plânge în ochii mei,

Este Crăciunul...Nașterea Domnului și Dumnezeului nostru Isus Hristos sărbătoarea minunată a copiilor, ocazie fericită a evaluării și a redescoperirii copiilor ce am fost și ce n-am încetat să fim în

Mi-am petrecut copilăria intrebandu-mă și-am călătorit prin iad și prin rai ,fără să știu de care să mă tem mai mult. Apoi adolescența m-a desfrunzit nemilos și-am intrat în maturitate cu crengile

Vremea poveștilor a trecut.Făt-Frumos a murit încercând să ucidă monștri și roboți, dezamăgită Ileana Cosânzeana s-a prostituat ,iar căpcăunul a ajuns celebru și are un fan-club numeros.Vrăjeala cu

-Cine ești tu? -Nimeni. -De unde vii tu nimeni? -De peste tot. -Și unde mergi tu de peste tot? -Nicăieri. -Dar ce cauți tu aici? -Familia mea.

Murind în mine lent Și renăscând în lume, Am îngropat în colțul ierbii visul Și-n ceruri libertatea, Rănit,mirat și singur simțind cum mă

Mă aplec la nimicuri și pierd importanța, Plâng efemerul și ascult ignoranța, Caut eternul și-l schimb pe nimic, Cad mai mereu și

Ce știi tu despre toamnă? Despre moartea clinică a frunzelor verzi, Despre aleile-acoperite cu trupuri de clorofilă, Despre nudurile himerice ale pomilor? Ce știi tu

Odată te simt aproape de suflet, Odată te simt aproape de trup, Odată ești miel ,odată ești lup. Înfometat mă privești câteodată, Tandru mă mângâi pe creștet apoi,

M-am predat veșniciei cu fiecare clipă Ascultând cu nerăbdare ecoul timpului ce trece, Tic-tac, tic-tac, Secundele se-ngramadesc la ușa epidermei, Tic-tac, tic-tac,

Cuvinte s-au mai scris și s-au mai spus Și totuși scrise sau rostite par neterminate. Nici exclamații, nici afirmații nu-s Să-nchege tot ce vor să spună-n parte. S-au

Orele trec cu pas felin Într-un minuscul colț de lume, Întruchipând acest destin Ce n-are chip și n-are nume, Același veșnic anonim Cu flori în gând și-n trup genune, Își v-a reține un

Și-așa-mi vin\' un dor de ducă Să alerg prin iarba udă, Să strecor roua din zori Să-mi strivesc trupul prin flori.... Și așa-mi arde carnea tălpii Libertatea-mi

De demult și de departe, De din zori și de din noapte, De din vis și de din șoapte, Tot citesc scriind o carte. Dimineți și frunze moarte, Brume,ploi și flori uscate, Vise mici dar prea

Vorbe mai dure,vorbe mai dulci, Vorbe în vânt,vorbe adânci, Exprimări elocvente, Triade demente, Critici despre sensul nimicului, Interpretări ce dau suprafață adâncului,