Marcel Cepoi

Născut la 31 iulie 1956, la Iași, Marcel Cepoi, după 6 luni a suferit de Poliomielită la membrele inferioare, fapt care l-a determinat în mare măsură să copilărească la un Cămin - Școală din comuna Jucu din județul Cluj; unde a urmat Școala primară. A absolvit Școala Profesională Specială de electricieni auto din București; a profesat câțiva ani în orașul natal Iași, iar din anul 1985, după ce suferise o amputație a membrului inferior drept și a fost pensionat de invaliditate gradul II, s-a stabilit la Căminul - Spital Comănești din județul Bacău. A activat în cenaclurile „Artis - Club” Asău, „Nicolae Labiș” „Tristan Tzara” Moinești și „Nicolae Labiș „ Comănești, unde a debutat ca poet în revista „Plaiuri trotușene” 1995, poeme i-au apărut în „Învingătorul”, publicația Societății Handicapaților Locomotor din România .În primăvara anului 1999 i-a apărut placheta de versuri „Goana dintr-un cal legat și-n vara anului 2003 a văzut lumina tiparului placheta de versuri „Zări colbuite”.

41 poezii, 0 proze

Mihaela Claudia Condrat

Din ce-am scris, o definitie: lucrurile se întâmplă pentru a se simplifica întâmplându-se viața nu are decât două încăperi printr-una trece ziua prin alta noaptea printre din când în când un cal bătrân un cartof e mai mult decât suficient dar o fântână blestemată mai puțin locul devine rău și trebuie schimbat o imagine poate urma unei zile pământul a-ngropat cerul soarele pesemne locuiește altundeva ca vorbirea oamenilor acestea două au ceva în comun de exemplu te pot orbi suferința însă e mereu trează ca lumina lămpii care se micșorează viața durează la fel pretutindeni șase zile a șaptea e pentru plecări și întoarceri toate se pot îngrămădi într-un cufăr zise calul torinez și se duse puțin să înnebunească ...

9 poezii, 0 proze

Marin Corneliu Dobre

In plin razboi mondial, pe 11 septembrie 1941, in casa tâmplarului Ionita, de pe malul lacului Tei din Bucuresti, aparea al cincilea copil. A fost dorit? n-a fost? Cert este ca odata venit pe lume a fost rasfatatul familiei: Bebi. Primele amintiri legate de copilarie sunt din timpul refugiului la adapost, de teama bombardamentelor din anul 1944, purtat de sora sa Lili, cu sapte ani mai mare. Desi in poeziile sale copilaria apare ca un paradis pierdut, aceasta stare de fapt a durat foarte putin, intrucât familia a fost lovita dezastruos prin moartea intâiului nascut - Gogu, la nici nouasprezece ani. Nu mult dupa aceasta a cazut, rapusa de durere si mama - Steluta. Tragedia familiei s-a repercutat dureros in inima copilului de nici unsprezece ani, marcându-i intreaga viata. Urmarile razboiului, privatiunile micilor meseriasi in contextul anilor ^50, au inrâurit si ele viata interioara a scolarului si liceanului Corneliu. Dar tocmai aceste necazuri poate ca l-au si fortificat, reusind sa...

52 poezii, 0 proze

Ceocoiu Cristian

Sunt nascut in Iasi, traiesc in Iasi si probabil voi continua sa traiesc in acest oras plin de atatea amintiri ce ma vor urmari toata viata. Viata mea a inceput la cumpana dintre ani si asa sunt si eu uneori: intr-o cumpana desavarsita, nestiind in ce parte sa merg. Procesul meu de maturizare a inceput in Iasi si mai ales la Liceul "Mihai Eminescu" pe care ma bucur ca l-am urmat opt ani de zile. Curios este ca poezia nu facea parte din viata mea, dar acest liceu si mai ales unele fiinte m-au facut sa ma trezesc sau poate dimpotriva sa am adancesc si mai tare in inefabilul poeziei mele. Imi pare rau daca biografia mea nu este satisfactoare dar eu sunt o persoana introvertita si nu imi place sa spun prea multe lucruri unor persoane pe care nu le cunosc foarte bine. Aceasta este o mica parte din mine.

6 poezii, 0 proze

Bogdan Burileanu

Urâtul Nu-l iubeau deloc. Chiar îl disprețuiau, privindu-l de sus. Un ceva, acolo, de mâna a doua. La ce bun să te împiedici tot timpul cu privirea într-o vechitură antipatică, moștenită din alte vremuri, când utilitățile, dar și gusturile, erau altele? De folosit... le era și silă să o facă. Rar erau obligați să apeleze, fără nici o plăcere, la serviciile lui – îndeobște, când nu ajungeau destul de sus. Se hotărâseră de atâtea ori să îl arunce... La ce era bun? Așa că l-au tot mutat de colo colo, prin casă. Îi căutau un loc cât mai dosit. Și i l-au găsit, până la urmă: în magazia din dos . Să zacă naibii acolo, ca un obiect de prisos ce era. Când stăpânul casei l-a călcat pentru ultima oară în picioare, e posibil să fi tras nădejde până în ultima clipă că nu va fi nevoie să se umilească într-atât. Era orgolios stăpânul... vanitos și al naibii de impulsiv. În rest – pâinea lui Dumnezeu, cum îi plăcea să fie perceput. Aruncat cu o smucitură violentă de sub tălpile bărbatului care se...

6 poezii, 0 proze

Cap De cal

7 poezii, 0 proze