"Ca cel din urmă fiu al tău" – 21983 rezultate
0.03 secundeMeilisearchdespre-teatru-si-poezie
Teatrul ca poezie si poezia ca teatru
de jkloungsuh
Bebeisme-şi-şosete
Bebeismul este definit ca lingușeală și gângureală
de sophie polansky
Jerome David Salinger
Jerome David Salinger (n. 1 ianuarie 1919) este un scriitor american cunoscut cel mai bine pentru romanul De veghe în lanul de secară (în engleză The Catcher in the Rye), o poveste clasică a adolescenței, care a cunoscut o popularitate durabilă de la publicarea ei în 1951. O temă majoră în opera lui Salinger este mintea activă si puternică a tânărului neadaptat și efectul izbăvitor al copilului în viețile unor astfel de oameni. Născut în New York, ca fiu al unui tată evreu și a unei mame de origine irlandeză catolică, Salinger și-a început cariera scriind povestiri pentru reviste din New York. Din perioada de început, mai multe povestiri – cea mai notabilă fiind O zi perfectă pentru peștii banana – au fost remarcate. De asemenea, înainte de a părăsi America pentru a lua parte la război, a publicat două episoade din ceea ce avea să devină De veghe în lanul de secară: Sunt nebun și Ușoară rebeliune în afara Madison-ului (Slight Rebellion Off Madison). A urmat Academia Militară Valley...
2 poezii, 0 proze
Vachel Lindsay
Nicholas Vachel Lindsay - poet, idealist, trubadur - este numit uneori \'cel de-al doilea fiu faimos al orasului Springfield\'. Ca orice tanar din centrul Illinoisului, a fost crescut in spiritul virtutilor propagate de catre Abraham Lincoln, cel mai faimos rezident al orasului sau natal. Si, la fel ca acesta, s-a aratat fascinat de oamenii simpli, pe care de multe ori i-a surprins in lirica sa. A urmat Colegiul Hiram, in Ohio, timp de trei ani, inainte de a studia arta in Chicago si New York. In final s-a orientat spre poezie, un domeniu in care a cunoscut cel mai mare succes. Prima recunoastere a unui text al sau s-a produs in 1923, cand revista \"Poezie\" i-a publicat poemul \"Generalul William Booth intra in Rai\", despre intemeietorul Armatei Salvarii. Armonia interrasiala a fost o preocupare a lui Lindsay, poemul \"Congo\" (in care se refera la viata negrilor) fiind unul dintre cele mai faimoase ale sale. Si-a petrecut mare parte din viata calatorind prin Statele Unite,...
3 poezii, 0 proze
George Gordon Noel Byron
George Gordon Noel Byron, al VI-lea Baron Byron, s-a născut în 22 ianuarie 1788 la Londra și a decedat în 19 aprilie 1824 la Mesolongion, Grecia. Este unul dintre cei mai cunoscuți poeți romantici englezi, alături de Percy Shelley și John Keats, contemporani ai săi. Printre cele mai cunoscute opere ale sale sunt poemele narative Pelerinajul lui Childe Harold și Don Juan. Cel din urmă a rămas incomplet din pricina morții poetului. Faima Lordului Byron se datorează nu numai operei, ci și vieții sale, trăită în extravaganță, cu numeroase povești de dragoste, datorii, despărțiri, acuzații de incest și sodomie. El a fost descris de către Lady Caroline Lamb ca „un om nebun, rău și periculos pentru al cunoaște”. Byron a fost un lider regional al organizației revoluționare Carbonari din Italia în revolta lor împotriva Austriei și mai târziu a călătorit pentru a lupta împotriva turcilor în Războiul de independență grecesc, fapt pentru care grecii îl consideră un erou național. El a murit din...
132 poezii, 0 proze
Andreas Gryphius
*2 octombrie 1616, Glogau, †16 iulie 1664, Glogau Glogau este un oraș în Silezia, astăzi G³ogów în vestul Poloniei. În timpul războiului de treizeci de ani (1618 – 1648) orașul a suferit mult de pe urma diverselor cuceriri, populația orașului micșorându-se de la 24.000 la 7.000 de locuitori. Această atmosferă de asediu aproape neîntrerupt l-a marcat pe tânărul Andreas Greif, numele civil al poetului. În anul 1631 Andreas Gryphius a fost înscris la gimnaziul din Görlitz/Zgorzelec, un an mai târziu la cel din Fraustadt/Wschowa, iar în anul 1634 îl găsim la Danzig/Gdansk. Urmează un studiu de limbi străine la Leiden în Olanda. Gryphius a vorbit zece limbi. Istoria literaturii îl consemnează ca pe cel mai mare dramaturg al secolului XVII și ca un poet de un rang deosebit. În stilul său dramatic pot fi recunoscute influențe ale dramei antice (Seneca), dramei olandeze (Vondel) și specificuri ale dramaticii iezuite. Tematica pieselor sale este caracterizată de o mentalitate martirică și de o...
1 poezii, 0 proze
Carl Spitteler
Carl Spitteler(n. 24 aprilie 1845, Liestal - d. 29 decembrie 1924) a fost un poet, nuvelist, romancier, dramaturg, critic și eseist elvețian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1919, considerat "cel mai cunoscut scriitor elvețian de la începutul secolului". Motivația Juriului Nobel "drept apreciere deosebită pentru epopeea sa "Primăvara olimpică"." Carl Spitteler s-a născut la Liestal, Elveția, pe 24 aprilie 1845. După studiul dreptului la Basel, predă un timp teologia la Zürich și Heidelberg - catedră pe care o părăsește datorită convingerilor sale ateiste. Este un timp profesor particular, apoi de liceu (la o școală de fete din Bern), în cele din urmă redactor la Neue Züricher Zeitung. Din 1892 trăiește ca scriitor liber profesionist.În anul 1905 își ia doctoratul în filosofie la Zürich. La începutul primului război mondial pledează pentru neutralitatea patriei sale, fiind de aceea atacat de cercurile naționaliste din Germania. Opera sa pledează în exclusivitate pentru...
0 poezii, 0 proze
Ștefania David
membră Zona Nouă membră The Chocolate House "dacă universul viselor, pe care îl numim lume, este aidoma unei case pe a cărei poartă pătrundem stăpâniți de deruta lunaticului, literaturile, la rândul lor, se aseamănă cu ceasurile de perete atârnate în odăile acestei case, ale cărei rosturi dorim să le deprindem. Acum: 1. Este absurd să afirmi că unul sau altul dintre ceasurile cu tic-tac aflate în odăile acestei case a viselor arată sau nu ora care se cuvine. 2. La fel de absurd este să afirmi că vreunul dintre ceasurile din odăile cu pricina se află cu cinci ore înaintea altuia, pentru că, potrivit aceleiași logici, se poate, totodată, deduce că același ceas este cu șapte ore în urmă. 3. Este la fel de absurd să chibzuiești că cel de-al doilea ceas îl imită pe primul, pornind de la faptul că, la un timp oarecare după ce unul dintre ceasuri indică ora nouă și treizeci și cinci de minute, alt ceas din casă indică tot ora nouă și treizeci și cinci de minute." Orhan Pamuk - Cartea neagră
1 poezii, 0 proze
Anton Pann
Anton Pann (născut: Antonie Pantoleon-Petroveanu) (data nașterii incertă, între 1793-1797 - m. 4 noiembrie 1854) este un poet, compozitor de muzică religioasă, profesor de muzică religioasă, foclorist, literat, publicist, de origine aromân, compozitor al muzicii imnului național al României. A fost supranumit de Mihai Eminescu „finul Pepelei, cel isteț ca un proverb” în poemul Epigonii. Prin prescurtarea numelui de familie și românizare va fi numit Anton Pann. Este fiul lui Pantoleone Petrov, un cioban vlah, sărăcit și devenit căldărar, după obiceiul vremii, din Sliven, o localitate din Imperiul Otoman, aflată în Bulgaria de astăzi, iar mama sa se numea Tomaida. Între anii 1806 și 1812 se refugiază în urma războaielor ruso-turce la nordul Dunării, unde devine corist în catedrala ortodoxă din Chișinău, Basarabia, la partida de Soprani. OPERA Calendarul lui Bonifatie Setosul Versuri musicești Poezii deosebite sau cântece de lume (1831, 1837) Călătoria Însoțirea Luniță luminătoare...
16 poezii, 0 proze
Ștefan Petică
Într-o familie răzeșească din satul Bucești (jud. Tecuci), la 5 octombrie (22 ianuarie) 1877, a venit pe lume cel care urma, la vârsta potrivită, să fie primul simbolist român, anume Ștefan Petică. Nu se știe când a absolvit liceul. În orice caz, în octombrie 1894, G. Călinescu l-a găsit înscris cursant în clasa a VI-a a Liceului Real din Brăila. Iar o carte de student eliberată la 23 noiembrie 1902, certifică faptul că în 1902-3, Petică era student la Facultatea de Filosofie și Litere din București. În ianuarie 1900, devenise sublocotenent infanterist în rezervă. La 22 mai 1902, lucra la Ministerul Agriculturii, Industriei și Domeniilor. Singurul său domiciliu bucureștean cunoscut e dezvăluit de o carte poștală: Calea 13 septembrie nr.21 (în februarie 1903).
12 poezii, 0 proze
Ștefan Petică
Într-o familie răzeșească din satul Bucești (jud. Tecuci), la 5 octombrie (22 ianuarie) 1877, a venit pe lume cel care urma, la vârsta potrivită, să fie primul simbolist român, anume Ștefan Petică. Nu se știe când a absolvit liceul. În orice caz, în octombrie 1894, G. Călinescu l-a găsit înscris cursant în clasa a VI-a a Liceului Real din Brăila. Iar o carte de student eliberată la 23 noiembrie 1902, certifică faptul că în 1902-3, Petică era student la Facultatea de Filosofie și Litere din București. În ianuarie 1900, devenise sublocotenent infanterist în rezervă. La 22 mai 1902, lucra la Ministerul Agriculturii, Industriei și Domeniilor. Singurul său domiciliu bucureștean cunoscut e dezvăluit de o carte poștală: Calea 13 septembrie nr.21 (în februarie 1903). Pentru G. Călinescu, el a decedat la 17 octombrie 1904. Iar ca loc al morții autorul “Istoriei Literaturii Române de la Origini până în Prezent” numește Capitala țării. Oricum, Ștefan Petică avea vârsta de 27 ani. Setea sa...
0 poezii, 0 proze
Anolia Lorei
Adevărata mea cunoaștere e SUFLETUL și nu grămada encefalică compusă din spuse de alții sau lucruri citite, învățate pederost! ...am obosit să-mi hrănesc creierul,scurgîndu-mi sufletul,dar sper că pînă la urmă cel dintîi nu-l va lăsa pe celălalt să moară și va avea grijă de mîntuirea lui. Născută în Republica Moldova, anul 1989,ziua-13 iunie. Am început să scriu pentru a-mi elibera trupul de focul gîndurilor, ce se zbat în mine și-și cer eliberarea--ca niște roiuri de "păsări negre". Nu am o pregătire "profesională".Scriu așa cum simt și ce simt. Incepind cu sf. anului 2009, poeziile mele mai sunt publicate si-n revista "Roua stelară", multumesc realizatorilor ei, căci e o punte necesară tineretului de aici,peste hazardul societații de azi. (Nu fac artă din cuvinte... transmit mesaje... recepționate din aburii naturii, încălziți de ani... veacuri.)
48 poezii, 0 proze
Ca cel din urmă fiu al tău
de Ioan Postolache-Doljești
binecuvântat fie numele tău doamne cum binecuvântat e templul tău care sunt de fărâma dumnezeirii cu care în marea ta îngăduință m-ai lăsat pe pământ în toate duhul tău într-o mare iubire de sine...
Cu vântul sau cu gândul?
de Marin Madalina
Privești în sus și nu înțelegi nimic. Þi-ai cere scuze că ești, că știi, c-o spui... Îți pare rău de ei. Și stând în iarbă, să le gândești pe toate, Nici nu mai știi: să cânți? să plangi? Caci e...
Povestea sirenelor ignorante
de Cucu Constantin
- E frumos de pică, observă Ariela spre amuzamentul prietenelor sale, așezate ca și ea în scaunele noului stilist la modă, Krabinski - Ești incredibilă, zău așa, ripostă Branhiela, cea mai bună...
Noaptea muzicii
de Isaac Asimov
NOAPTEA MUZICII (din volumul Vântul schimbării, ― The Winds of Change, 1988) Întâmplarea face să am un prieten care, câteodată, dă de înțeles că el ar putea chema spiritele din nemăsuratele...
Meghillah
de Hanna Segal
“Nu vorbi neîntrebată Nu te amesteca în treburile inițiaților Nu te îmbrăca în verde Nu lăsa ruj pe sandaua regelui Nu trage toată plapuma pe tine Nu mușca din pâine Nu mușca Nu iți impleti în păr...
Razboiul IV
de dan stancu
- Sa nu crezi ca am uitat suferinta si umilinta pe care le-am simtit in urma cu mii de ani, spuse Hido, dar trebuia sa ne intalnim. Asai nu zise nimic. Privea doar la corpul diform pe care il avea in...
Caderea lui Hido
de dan stancu
Sunau din trambiti ingeri de lumina si-n sunet de viori cantand iubirea, se bucura tot Universul, caci iata, se nastea \"trairea\". Nu se stiau lumini in noapte, caci insasi noaptea nu era, nici...
pink cigarette
de Leonard Ancuta
nu ştiu dacă o sa mai dansăm vreodată. nici tu nu ştii. ştiu doar că viaţa mea de acum se desfăşoară ca-n pink cigarette şi dansul meu cu tine e asemenea celui din clip. e soare, mult soare afară şi...
