Poezie
Ca cel din urmă fiu al tău
psalm
3 min lectură·
Mediu
binecuvântat fie numele tău
doamne
cum binecuvântat e templul tău care sunt
de fărâma dumnezeirii cu care
în marea ta îngăduință m-ai lăsat pe pământ
în toate
duhul tău
într-o mare iubire de sine
risipitu-s-a întru desăvârșire
când
bucuros de tot ce-ai făcut
un gând sfredelindu-ți-a tâmpla -
-ce ar fi fost de n-aș fi fost cel care sunt-
și-acel mare semn de-ntrebare
tu om l-ai făcut
sălașu-i rotund
cu două emisfere
cu două sexe
o emisferă a bărbatului
una a femeiei
ecuator al lumii copilăria să fie
și-n poli să fie bătrânii...
într-un fel îmbătrânește bărbatul
și altu-i necazul bătrânei
de-aceea nu sunt urși la polul sud
și nici la polul nord nu-s pinguinii
sfințească-se de-apururi numele tău
iar eu
ca cel din urmă ce sunt
în paranteza numită prezent pe pământ
tată
te-ntreb
dacă văzut-ai ticăloșirea lumii
numai pe Noe și-ai lui i-ai scăpat de potop
și
încă ticăloasă fiind lumea
bănuiesc că n-a fost nici un Set
perpetuare îmi pare a fi
vița criminală a lui Cain...
bine,
din Sodoma l-ai scos
și pe Lot cu incestuasele-i fiice
dar lumea a fost mai ferice?
din Duh ca Părinte întrupatu-te-ai în Fiu
Cuvânt să te faci
Cuvântul cel viu
armă mai ascuțită-n tăius ca sabia
ca arma de foc
făcut-ai lumea mai bună
deloc
în numele cuvintelor
iertare
iubire
mai crude
mai devastatoare
mai hâde
pornirile fiarei...
Tată
fără femeie nu e iubire
de peste două mii de ori
ne-aducem aminte de nașterea fiului tău
și din zi în zi ni-i mai rău
ca fiu iubitor și neștiutor
te întreb
tu
iubitorule
nu ți-i milă
de părticelele tale chinuite în chipul fiilor tăi
de ce
atotputernic cum ești
de ce nu te întrupezi și-n femeie
să simți acea difuză
plăcută durere
a îmbobocirii sânilor
să simți iureșul viselor de fecioră
să ți se-nnoade în gât suspinul de dor
să simți mângâierea
îmbrățișarea
și pătrunderea răscolitoare în trup a iubirii
să simți disconfortul maternității
și bucuria miracolului vieții
ce-ți crește în tine
să simți
în travaliu
aerul rece trezit de aripa morții
care te-ncearcă
și-apoi
sleită
de-odată uitând de durere
să te prăvălești toată
în marea cea mare a împlinirii
cu pruncul la sân
să simți bucuria
plăcerea
și nemaipomenita dăruire a alăptării
înțelegând nașterea și creșterea unui copil
raiul și iadul femeiei
cu toate temerile lumii nebune
din preabunul cum ești
deveni-vei mai bun
gândește-te
Tată
și nu mă ierta
de am spus ceva ce nu-i bun
amin
001.497
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 410
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 105
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan Postolache-Doljești. “Ca cel din urmă fiu al tău.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-postolache-doljesti/poezie/14020787/ca-cel-din-urma-fiu-al-tauComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.